De ce este asa greu sa treci peste o despartire?

Nu e vorba ca te apropii de moarte sau ca nu ai timp, sau ca nu iubesti. Problema e ca nu poti sa treci peste faza, asta e pb ta, pt ca nu ti s-a explicat, de ce, de fapt atat vrei, sa iti zica de ce. Ca nu esti bun, nu e motiv, pana atunci ai fost bun

@addictedboy: nu e vorba sa fii mai bun, ca nu suntem mai buni, daca lasam sau nu lasam de la noi, conteaza daca poti sa treci sau nu. Si tb sa iti gasesti o metoda. E prostie sa zici, eu nu fac rau pt ca sunt mai bun decat el sau ea.

Nu faci rau pt ca nu esti mai puternic sau mai bun decat el sau ea. daca erai mai bun sau mai puternic, dadeam noi papucii inainte pt ca simti dinainte cand cineva te va parasi sau iti va afce rau.

catelusulschiop a scris:

nu merita niciodata, NICIODATA!

Nimic bun nu iese din asa ceva... nimic... si decat sa faci rau... mai bine nu faci nimic...

Daca vrei cu adevarat sa atingi persoana cealalta, trezeste-l la realitatea efectelor actiunilor sale. Explica-i cum vezi tu situatia si cat de mult rau ti-a facut. Fa asta cu sinceritate si fara a incerca sa obtii altceva decat poate o intelegere mai buna din partea lui. Oamenii sunt orbi dar in acelasi timp sunt si buni. Raul pe care il fac, il fac pentru ca nu inteleg sau nu vad impactul actiunilor lor. Putini sunt nebunii care intradevar fac raul de dragul raului. Majoritatea il fac pentru ca datorita traumelor psihologice ajung sa reactioneze ca niste animale incoltite. Ajung sa actioneze fara sa mai gandeasca. Iar in astfel de situatii nu mai pot fi acuzati de nimic. Ce fac e reflex, la fel ca reflexul rotulian.

Foarte bine a punctat catelusulschiop razbunarea e cea mai proasta arma cand e vorba de dragoste. Cu totii gresim iar daca tu te razbuni pe un om ce a gresit in dragoste facandu-i rau la randul tau, practic nu ajungi decat sa iti faci tie cel mai mare rau, atat pe termen scurt cat mai ales pe mediu si lung.

Cea mai buna si mai curata metoda de a iesi dintr-o dezamagire ca aceasta e sa iti recunosti propriile lipsuri, sa te declari invins si sa o iei de la capat incercand poate sa te imbunatatesti. Poate ca atunci te vei intelege mai bine si pe tine ca om.

:D

Ca piesa imi aduce aminte de el..... :D

intodeauna este un inceput.......adevarat ca timpul cicatrizeaza ranile.......dar pt asta e bine sa mergem inainte.....va veni o alta dragoste cu siguranta si atunci e bine sa ne analizam greselile facute in trecut.......

despartire?....toate despartirile sunt dureroase...mai ales cele in iubire.....da cred ca poti anticipa o despartire...simti pers iubita cand se schimba....atunci este momentul in care esti dezamagit...nu mai are rost sa fi dezamagit cand se va intampla evenimentu in sine...asa te poti pregati....si d-zeu are grija de toate

ridi_cola a scris:

Hm; am notat ca tipul de despartire despre care se vorbeste aici este acela determinat de comportamentul neadecvat (sa nu zic mizerabil- dar asa este, stiu, in unele stuatii)

Ei bine, ce spuneti despre despartirea care intervine din alte motive (ex; o distanta mare-MARE intre cei doi, conjuncturi sociale defavorabile stabilizarii, cimentarii relatiei propriu zise)

Despartirea aici survine ca urmare a lui ,,n-avem incotro''. Si totusi,cei doi, se iubesc. Astept parerile voastre.Pupici

exact prin asta trec eu in momentul de fata...il iubesc enorm, dar am decis amandoi sa luam aceasta decizie pentru ca ajunseseram in stadiul in care din orice subiect minor ducea la o cearta, in care se spuneau cuvinte care dureau.

insa situatia nu este deloc usoara pentru niciunul dintre noi, imi este extrem de greu sa trec peste, mai ales ca am in continuare sentimente frumoase pentru el in ciuda tuturor certurilor, a vorbelor aruncate. cred ca din cauza asta imi este greu..simt ca renunt la el desi il iubesc. astept ca timpul sa cicatrizeze ranile si cred ca in cele din urma am sa raman cu amintirile frumoase...meanwhile :flowers:

din orgoliu... pentru ca uneori ne supraestimam, ne lasam pe o ureche in ceea ce priveste relatia... nu mereu cel vinovat e cel care da papucii... poti sa fii chiar tu cel care da papucii si totusi sa suferi dupa aceea...

problema e ca nu putem sa ne vedem defectele atat de clar si nu suntem capabil sa ne dam seama de ceea ce am gresit... rezolvarea cred eu ca ar fi sa fim un pic mai realisti dupa o despartire, sa nu pornim de la ideea ca celalalt a gresit iar eu sunt perfect, sa avem capacitatea de a privi in urma si de a invata din greselile noastre (ptk toti gresim)...

mai grea este despartirea atunci cand primesti papucii de la persoana iubita fara nicio explicatie plauzibila si atunci cand cu o saptamana, doua inainte sa te desparti, insista, vrea sa fie cu tine, iti spune ca te iubeste, face planuri pt relatie etc iar apoi iti zice pa, intr-un moment in care tu credeai ca tine cel mai mult si te iubeste enorm.

Fly4erika a scris:

mai grea este despartirea atunci cand primesti papucii de la persoana iubita fara nicio explicatie plauzibila si atunci cand cu o saptamana, doua inainte sa te desparti, insista, vrea sa fie cu tine, iti spune ca te iubeste, face planuri pt relatie etc iar apoi iti zice pa, intr-un moment in care tu credeai ca tine cel mai mult si te iubeste enorm.

Bravo! Ai punctat ce trebuia. Asta da situatie grava. Uneori mi-as dori sa ma culc si sa ma trezesc a doua zi plina de optimism, cu o personalitate puternica, sa calc pe cadavre ca sa imi fie mie bine. Deocamdata, nu reusesc sa fac toate astea. Plang, sufar, nu mananc, ma autodistrug! Si pentru ce? Pentru cine? Raspuns: pentru cineva care nu m-a meritat niciodata. Dragostea adevarata niciodata nu te face sa plangi (sunt niste cuvinte de aur, dupa parerea mea)!

cocky12 a scris:

Dragostea adevarata niciodata nu te face sa plangi (sunt niste cuvinte de aur, dupa parerea mea)!

Dragostea adevărată are personalitatea ei, nu e şablonardă.