Hm, e buna si o casatorie din asta de proba, aici ies multe la iveala 
Diferenta de varste
Început de BonJovi, Mar 14 aug 2007 · 274 răspunsuri · 28.503 vizualizări · închis
denise01elle a scris:Nu destul de rar, eu am plecat dupa ce ne-am cunoscut in Bucuresti si stam doar in weekend.
In cazul asta ar fi bine sa nu va casatoriti. Stati mai intai macar un an si jumatate impreuna si daca reusiti sa va suportati atunci casatoriti-va. Asta e o regula de baza. Niciodata sa nu te casatoresti inainte sa stai impreuna cu persoana respectiva.
mda...mi imi place ideea si mi se pare f utila, dar zic ai mei...care nu sunt asa open-minded, ca nu sunt de acord cu concubinajul...:roll: chestii de astea cred ca ei voiau sa mor virgina eventual...daca se putea era perfect 
si sa stau cu ei forever!
Amu stiu cum e cu parintii, dar mai bine vezi tu cum te intelegi cu cel pe care il vrei o viata langa tine, decat sa te pripesti. Si oricum nu mai esti virgina, nu inteleg acum de ce ar interzice concubinajul vostru ..
pentru ca tata e prea posesiv si spera sa ma razgandesc cred, el vrea sa raman in Bucuresti, doar doar de mi-oi gasi vreun print bogat Tata nu prea intelege iubirea, daca as fi fost mai supusa, cred ca imi alegea el si sot si tot numai ca am mostenit incapatanarea de la el :roll:
Pt el "locuitul impreuna" = "concubinaj" = "aia traieste cu ala" si vai ce o sa zica lumea...
daca tu esti fericita cu el si pentru tine n-are importanta diferenta de varsta, de ce ai nevoie de parerea altora?
erai prea linistita si aveai nevoie de semne de intrebare?
ai fi mai fericita decat esti daca ai avea aici numai mesaje pro?
bucura-te de ceea ce ai fara sa te intereseze parerea celorlalti, important e ceea ce simtiti voi doi si nimic altceva.
denise01elle a scris:Plus ca nici el nu e asa de matur precum mi-as dori eu...si nici nu se lasa "modelat"...adica in sensul bun...e asa incapatanat...cu toate ca el stie ca vreau sa-l schimb pt binele lui, tot ca el face! :roll:
denise01elle a scris:...ideea care reiese din toata asta, e ca eu nu stiu sa-mi recunosc greselile...Nu e genul de relatie parinte copil...sau daca ar fi eu sunt cea matura si el copilul
Poate ar trebui sa o lasi mai moale cu schimbatul lui si sa incepi sa te schimbi pe tine.
Faptul ca nu stii sa zici "am gresit", o sa cantareasca foarte mult. La fel si faptul ca atunci cand te superi spui tot ce-ti vine la gura pentru ca "stii ca il dor cuvintele tale".
Chiar si numai cele doua afirmatii de mai sus te contrazic. Nu esti jumatatea matura din relatie.
denise01elle a scris:Pt el "locuitul impreuna" = "concubinaj" = "aia traieste cu ala" si vai ce o sa zica lumea...
Logoditi-va, poate se impaca mai usor asa.
Ceva ma face sa cred ca diferenta de varsta dintre voi doi nu este una dintre problemele majore din relatia voastra.
denise01elle a scris:Eu nu ma gandesc la partea cu sexul si de astea...dar n-as vrea sa raman singura inainte de vreme...atata tot
ce vrei sa s[ui cu asta???
ai precizat mai incolo, multe pagini... :roll:
denise01elle a scris:Nu destul de rar, eu am plecat dupa ce ne-am cunoscut in Bucuresti si stam doar in weekend.
ce misto tre sa fie relatiile astea de weekend!
amandoi odihniti, cu chef, frumosi, deschisi
nu-i rau
eu zic ca iubirea e una iar convietuirea cu partenerul e total altceva, daca le poti imbina -bine, daca nu...ura si la gara
si tie iti spun ca daca simti tu ca el e jumatatea ta si vrei sa te casatoresti cu el, fa-o!
da' te-a cerut in casatorie?
Nu, nu cred in diferenta de varsta. Mai ales ca fiecare are varsta pe care simte ca o are, nu neaparat ce scrie pe buletin. Unii se acresc devreme si altii se simt mereu ca la 20 de ani.
Am o relatie cu un barbat cu 12 ani mai mare (de fapt suntem logoditi) si diferenta de varsta chiar nu se simte, in sensul ca nu e o relatie intre un imatur si un matur, pentru ca ne intelegem in general perfect, ne respectam, tinem cont de parerile si dorintele celuilalt. Orice cearta am avut a fost pe fondul aceleiasi stari de nemultumire dintr-o anumita perioada, legata de modul de viata, dar imediat ce am iesit din ea si ne-am mobilizat nitel, am scapat de toate certurile. Ideal e ca partenerii sa aiba sa aceeasi atitudine fata de lume si de viata ca sa se poata intelege, pentru ca de la lucrurile mari pleaca si cele mici, din viata de zi cu zi. Nu prea sunt de acord cu faptul ca opusele se atrag, pentru ca vor avea mereu ceva de comentat in privinta celuilalt. Cum ar fi un om nervos si altul destul de relaxat. Noi suntem amandoi destul de easy-going, cum spune el, asa ca armonia dintre noi e permanenta, daca nu e perturbata de ceva anume.
Nu ma gandesc in termeni de "o sa raman singura inainte de vreme". Imi fac griji uneori pentru ca el nu se preocupa mult de sanatatea lui, dar nu in sensul de a-mi imagina ce se va intampla peste 30 de ani. Am invatat ca viata e mai buna cand o traiesti in prezent, nu facandu-ti griji inutile pentru ce se va intampla maine. Maine poate sa te calce camionul, si oriunde o sa fii, probabil de vei gandi cu un oftat la tot timpul pe care l-ai pierdut facandu-ti griji. Daca, sa zicem, s-ar intampla inevitabilul mult mai devreme decat e normal, nu mi-ar ramane decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment pe care am avut ocazia sa il petrec cu un om minunat. Altceva nici nu se poate face. Dar asemenea griji nu isi au rostul, te macina degeaba.
Si stiu, fiecare cu preocuparile lui, dar pentru ca tot aduci vorba de aspectul fizic si de modificarea lui, aceeasi regula se aplica si pentru asta (ca maine poate sa te calce camionul). Exista femei care, ani de zile, ba se infometeaza cu diete inimaginabile, cu pastile care le distrug organismul, sau cheltuie imens pe operatii estetice (uneori ce mai pui ca dau gres si se mai pricopsesc cu o problema de sanatate). Si in tot timpul asta, in care au fost ingrijorate, nemultumite, avand ca scop principal obtinerea imaginii perfecte, nu pot fi fericite, deci tot timpul acela e irosit din acest punct de vedere. Am trecut prin faze de genul si stiu ce inseamna. Totul merge atata timp cat ai concomitent acea imapacare cu tine, o stare de armonie.
Stiu ce inseamna impulsivitatea (sunt in zodia leului) dar incearca sa nu mai spui tot ce iti vine pe moment. Femeile pot avea o limba foarte veninoasa. Cat despre apelativele de gen "prost", "idiot", nici nu mai zic. Incearca sa iesi din camera mai degraba decat sa ii spui asa ceva. Chit ca pentru tine e ceva de moment, pentru el n-o sa fie. Uite, iti dau un exemplu: intr-o cearta, cand se arunca vorbe legate de evenimentul care a declansat-o (adica - mi-ai zis/ ai facut cutare lucru), cand lucrurile se linistesc si cei doi se impaca, dispare efectul tuturor cuvintelor spuse, pentru ca erau legate doar de acea situatie, care a trecut. Cand ii spui omului "Esti un prost!" se va gandi "Poate ea a crezut asta tot timpul si a scapat porumbelul abia acum". Deci e posibil sa tina minte, chiar daca nu o arata. Deci daca simti cum creste un monstrulet in tine, de nervi, as zice mai degraba sa il eviti pe moment, pana te calmezi.
Moonstone a scris:daca tu esti fericita cu el si pentru tine n-are importanta diferenta de varsta, de ce ai nevoie de parerea altora?erai prea linistita si aveai nevoie de semne de intrebare?
ai fi mai fericita decat esti daca ai avea aici numai mesaje pro?
bucura-te de ceea ce ai fara sa te intereseze parerea celorlalti, important e ceea ce simtiti voi doi si nimic altceva.
Da...ai mare dreptate :soc: cred ca o sa-ti ascult sfatul pe viitor
nightwish a scris:Poate ar trebui sa o lasi mai moale cu schimbatul lui si sa incepi sa te schimbi pe tine.Faptul ca nu stii sa zici "am gresit", o sa cantareasca foarte mult. La fel si faptul ca atunci cand te superi spui tot ce-ti vine la gura pentru ca "stii ca il dor cuvintele tale".
Chiar si numai cele doua afirmatii de mai sus te contrazic. Nu esti jumatatea matura din relatie.
Logoditi-va, poate se impaca mai usor asa.
Ceva ma face sa cred ca diferenta de varsta dintre voi doi nu este una dintre problemele majore din relatia voastra.
Spun "am gresit"...dar uneori prea tarziu, din pacate...adica dupa ce gresesc de-a binelea...spun ce-mi vine la gura, dar asta nu prea pot controla, fff greu si rar si daca nu-i spun atunci ce am de spus ma roade muuult timp dupa...intr-adevar cand spun, o fac intr-o maniera prea dura pt orgoliul lui... El cand se enerveaza se apuca si sparge 
cate o cana asa...
fulgdenea a scris:ce vrei sa s[ui cu asta???ai precizat mai incolo, multe pagini...
ce misto tre sa fie relatiile astea de weekend!
amandoi odihniti, cu chef, frumosi, deschisi
nu-i rau
eu zic ca iubirea e una iar convietuirea cu partenerul e total altceva, daca le poti imbina -bine, daca nu...ura si la gara
si tie iti spun ca daca simti tu ca el e jumatatea ta si vrei sa te casatoresti cu el, fa-o!
da' te-a cerut in casatorie? :roll:
Da m-a cerut de multe ori si am tot amanat pana acum din motive financiare...plus ca eu lucram in Bucuresti! Cu chestia aia de mai sus ma refeream ca nu vreau sa raman singura la batranete, dar nu-mi mai fac griji ca se poate muri la orice varsta... :soc:
WinoStonehead a scris:Nu, nu cred in diferenta de varsta. Mai ales ca fiecare are varsta pe care simte ca o are, nu neaparat ce scrie pe buletin. Unii se acresc devreme si altii se simt mereu ca la 20 de ani.Am o relatie cu un barbat cu 12 ani mai mare (de fapt suntem logoditi) si diferenta de varsta chiar nu se simte, in sensul ca nu e o relatie intre un imatur si un matur, pentru ca ne intelegem in general perfect, ne respectam, tinem cont de parerile si dorintele celuilalt. Orice cearta am avut a fost pe fondul aceleiasi stari de nemultumire dintr-o anumita perioada, legata de modul de viata, dar imediat ce am iesit din ea si ne-am mobilizat nitel, am scapat de toate certurile. Ideal e ca partenerii sa aiba sa aceeasi atitudine fata de lume si de viata ca sa se poata intelege, pentru ca de la lucrurile mari pleaca si cele mici, din viata de zi cu zi. Nu prea sunt de acord cu faptul ca opusele se atrag, pentru ca vor avea mereu ceva de comentat in privinta celuilalt. Cum ar fi un om nervos si altul destul de relaxat. Noi suntem amandoi destul de easy-going, cum spune el, asa ca armonia dintre noi e permanenta, daca nu e perturbata de ceva anume.
Nu ma gandesc in termeni de "o sa raman singura inainte de vreme". Imi fac griji uneori pentru ca el nu se preocupa mult de sanatatea lui, dar nu in sensul de a-mi imagina ce se va intampla peste 30 de ani. Am invatat ca viata e mai buna cand o traiesti in prezent, nu facandu-ti griji inutile pentru ce se va intampla maine. Maine poate sa te calce camionul, si oriunde o sa fii, probabil de vei gandi cu un oftat la tot timpul pe care l-ai pierdut facandu-ti griji. Daca, sa zicem, s-ar intampla inevitabilul mult mai devreme decat e normal, nu mi-ar ramane decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment pe care am avut ocazia sa il petrec cu un om minunat. Altceva nici nu se poate face. Dar asemenea griji nu isi au rostul, te macina degeaba.
Intre noi sunt mai mult de 15 de fapt (nu cu mult) dar nimeni nu stie...decat noi 2... :P si sper sa nu se afle...sper...Noi nu suntem chiar "opusi", dar nici prea asemanatori, ne completam in anumite privinte, dar avem si preocupari diferite... de exemplu sportul...el il adora, eu il urasc, poate mi-ar placea si mie(lui cu siguranta) sa merg sa joc un tenis cu el...dar daca nu pot sa nimeresc mingea aia afurisita si ma doare mana de la racheta ce sa fac? 8) Ma gandesc ca o sa raman singura inainte de vreme pentru ca el mi-a spus o data ca o sa moara repede si eu o sa fiu tot tanara sa-mi gasesc unul tanar (era o gluma macabra cred), dar eu am plans toata noaptea apoi... si mai spune uneori asta, ca nu o sa-l mai iubesc, e nesigur...ma rog niste chestii care ma amarasc deseori.