Doar o iluzie.

Ma bucur ca spui asta, mica_curioasa. Asta imi era si scopul, sa fiu copil. ;)

dubito a scris:

Ah ah si sunt fericita. Stiu ca nu m-a intrebat nimeni, dar macar aici pot spune ceva fara sa se uite cineva bizar la mine :) . Sunt fericita cand rad, cand mi se intampla ceva bun si sunt si mai fericita cand plang si imi dau seama de ce fac asta, cand mi se intampla ceva nu tocmai placut si realizez ce ganduri mi-au atras situatia aia. Sunt atat de fericita ca uneori imi creez probleme sa pot sa ma mai agit nitel, sa simt ca fac si eu parte din lumea asta cu problemele ei ''grave''.

Nostim. :) Dar mai bine sa nu-ti creezi probleme tu ca oricum apar si singure. Din trecut. Trebuie sa apara ca sa le arzi. Altfel nu poti sa sapi in continuare. ;)

dubito a scris:

Ma bucur ca spui asta, mica_curioasa. Asta imi era si scopul, sa fiu copil. :)

+ & - a scris:

Nostim. Dar mai bine sa nu-ti creezi probleme tu ca oricum apar si singure. Din trecut. Trebuie sa apara ca sa le arzi. Altfel nu poti sa sapi in continuare. :)

Ei, vad de abia dupa ca eu creez anumite situatii sa ma mai amuz. Pe moment nu imi dau seama. Insa...bine, nu stiu cum sa explic sa nu fiu luata in ras, pentru ca nah, sunt copil si ar trebui sa imi fie si rusine, oamenii astia mari au probleme grave, datorii la banca, se duc la munca, d-astea. Mie mi se par f simple toate...probabil, ar zice unii, ca nu stiu ce-i aia viata si greutatile ei. Ei ash...

E un joc...e chiar haios...mi-a luat si mie ceva sa descopar asta si inca sunt in proces. Si nu sap nicaieri, vin toate de la sine atunci e cazul. Adica eu cer si cand se crede de cuviinta ca as intelege, mi se ofera ;)

Cuvintele ii sterg farmecul.

dubito a scris:

Ei, vad de abia dupa ca eu creez anumite situatii sa ma mai amuz. Pe moment nu imi dau seama. Insa...bine, nu stiu cum sa explic sa nu fiu luata in ras, pentru ca nah, sunt copil si ar trebui sa imi fie si rusine, oamenii astia mari au probleme grave, datorii la banca, se duc la munca, d-astea. Mie mi se par f simple toate...probabil, ar zice unii, ca nu stiu ce-i aia viata si greutatile ei. Ei ash...

E un joc...e chiar haios...mi-a luat si mie ceva sa descopar asta si inca sunt in proces. Si nu sap nicaieri, vin toate de la sine atunci e cazul. Adica eu cer si cand se crede de cuviinta ca as intelege, mi se ofera ;)

Cuvintele ii sterg farmecul.

Ce-ti doresti in viata cel mai mult si mai mult?

dubito a scris:

Ei, vad de abia dupa ca eu creez anumite situatii sa ma mai amuz. Pe moment nu imi dau seama. Insa...bine, nu stiu cum sa explic sa nu fiu luata in ras, pentru ca nah, sunt copil si ar trebui sa imi fie si rusine, oamenii astia mari au probleme grave, datorii la banca, se duc la munca, d-astea. Mie mi se par f simple toate...probabil, ar zice unii, ca nu stiu ce-i aia viata si greutatile ei. Ei ash...

E un joc...e chiar haios...mi-a luat si mie ceva sa descopar asta si inca sunt in proces. Si nu sap nicaieri, vin toate de la sine atunci e cazul. Adica eu cer si cand se crede de cuviinta ca as intelege, mi se ofera :)

Cuvintele ii sterg farmecul.

o sa vina momentul cand n-o sa mai trebuiasca sa creezi situatiile... or sa fie reale.

nu e motiv sa fii luata in ras... dar trebuie sa te gandesti ca a le creea in interiorul tau nu e ca si cand ele sunt reale, cand dor cu adevarat.

;)

;)) Nu s-o gasi cineva sa imi raspunda si mie la intrebarea asta, ca si pe mine ma pune pe ganduri de o vreme buna. Pai acum un timp imi doream ce-si doreste toata lumea: familie, succes, recunoastere, bani. Insa am stat eu si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca daca le-as avea pe toate m-as plictisi teribil. Bine, familia inca o mai vreau. De un sot iubitor si sustinator nu ar vrea nimeni sa scape :) Insa in final, oricate persoane te-ar inconjura si iubi, tot singur esti...Singur, singur. Nu poate nimeni sa iti ia gandurile, temerile...

Traiesc cum bate vantul. Am tot ce vreau si totusi n-am nimic.

Raspunsul ar fi ca nu stiu. :) Sau poate asta vreau, as vrea cel mai mult in viata sa aflu ce-mi doresc sa fiu, sa fac, sa primesc.

Poate ca e o iluzie creata de noi tinand cont ca exteriorul reflecta interiorul...

mica_curioasa a scris:

o sa vina momentul cand n-o sa mai trebuiasca sa creezi situatiile... or sa fie reale.

nu e motiv sa fii luata in ras... dar trebuie sa te gandesti ca a le creea in interiorul tau nu e ca si cand ele sunt reale, cand dor cu adevarat.

;)

Hey, n-am spus ca mi le imaginez. Era un topic la paranormal, ''primesti ceea ce simti''. La asta ma refer si eu . Dupa un timp, imi aduc aminte de anumite cuvinte si dorinte de-ale mele care au facut ca eu sa ajung in situatia respectiva. La asta ma refer ca mi le creez. Toata lumea face asta, inconstient.

dubito a scris:

;)) Nu s-o gasi cineva sa imi raspunda si mie la intrebarea asta, ca si pe mine ma pune pe ganduri de o vreme buna. Pai acum un timp imi doream ce-si doreste toata lumea: familie, succes, recunoastere, bani. Insa am stat eu si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca daca le-as avea pe toate m-as plictisi teribil. Bine, familia inca o mai vreau. De un sot iubitor si sustinator nu ar vrea nimeni sa scape :) Insa in final, oricate persoane te-ar inconjura si iubi, tot singur esti...Singur, singur. Nu poate nimeni sa iti ia gandurile, temerile...

Traiesc cum bate vantul. Am tot ce vreau si totusi n-am nimic.

Raspunsul ar fi ca nu stiu. :) Sau poate asta vreau, as vrea cel mai mult in viata sa aflu ce-mi doresc sa fiu, sa fac, sa primesc.

Ai citit 'O viata' - Mauppasant?

daca nu, ti-o recomand. O sa te intelegi mai bine.