Mda...am citit toate posturile si ma apuca nervii. Nu'mi place cand vad ca cineva se face stapan pe partener doar pentru simplul fapt ca "il iubeste". Asta nu e iubire, degeaba spuneti voi ca e. Cum va vedeti voi viata traind sub papucul sotului/sotiei precum ati fi niste sclavi? Asta e viata? Mie imi seamana a iad. Atunci cand iubesti incerci sa daruiesti ce ai mai bun, sa il faci pe cel de langa tine fericit, nu sa devii un monstru urland la fiecare miscare a sa, scotandu'i ochii pentru nimicuri, ca nu rezolvi nimic. Adica...rezolvi...il faci sa plece. Vigilentiu... nu sunt in masura sa'ti dau sfaturi dar daca as fi in locul tau as fugi cat mai departe, iti distrugi viata stand langa un astfel de om. Tu ai lasat'o sa faca ce vrea...si ea se considera stapana ta acum. De dragul copilului renunta, pentru ca nu ii fac bine scandalurile...stiu ce inseamna. Acum e mic, dar cand o sa mai creasca o sa fie si mai rau. Si ea...e foarte greu de schimbat. Vede precum calul, direct inainte, are ideile ei fixe care nu prea merg schimbate, oricat te'ai schimba tu. Sotia trebuie sa iti fie cea mai buna prietena, sa te asculte, sa te inteleaga, sa'ti fie alaturi in clipele grele. Asa vad eu o relatie normala, asa vad iubirea. E ok sa fii gelos, dar nu sa'ti faci partenerul sa nu se mai apropie de persoanele de sex opus. Inca putin si o sa'ti interzica sa te apropii si de mama sau sora ta. :|
Si inca ceva: poate fiind indiferent o sa'si dea seama cat de cat. Indiferenta doare cel mai rau. Ai putea s'o lasi sa vorbeasca singura pana oboseste.
