ellla a scris:tre sa le primesc
nu zau, ai facut cerere pt ele?
suferinta sufletului
Început de ellla, Mar 7 aug 2007 · 62 răspunsuri · 14.625 vizualizări · închis
ellla a scris:nu mai stiu care calea...mereu tind sa ma autosugestionez spre optimism si bine... esotericii spun ca ce dai aia primesti...ma straduiesc sa dau bine ...ma trezesc iar si iar plangand ... ce-mi doresc se face dificil sau departe ...ma simt ratacita...deci m-am considerat mereu pe o cale
azi nu mai stiu ... m-am pierdut si simt ca vreau cineva ceva sa ............ nici nu stiu sa ce
sa fie bine
Citeste o poezie a lui Eminescu. Pe urma citeste o poezie a lui Blaga. Pe urma putina filozofie. Pe urma te joci putin. Pe urma fa ceea ce simti ca trebuie sa faci. Be creative 
Eu incerc sa nu fac acelasi lucru prea mult timp. Si pun accentul si pe pauze. In dualism se poate gasi deplinatatea. Pe urma o cauti si intr-o singura parte. E o lupta continua, nu exista final... Nici macar moartea. Ea ne duce doar intr-o alta existenta (sau nu). Oricum, undeva unde s-ar putea sa nu vrem sa ajungem, daca am sti de acum.
Nu exista o solutie. Tu trebuie sa gasesti solutia ta. Ridica-te si doreste-ti sa te ridici, atat trebuie sa faci. Fii tu insati. Nu accepta orice de la ceilalti, dar da-le ce vor. Si sa ai si momente pentru tine.
Daca te ajuta, scrie-ti gandurile, joaca-te, danseaza, dar sa ramai si constienta ca astea sunt solutii temporare.
Exista o reciprocitate, dar nu te baza neaparat pe ce dai aia primesti. Mai pune si tu accentul, uneori, pe opus: ce primesc aia dau.
Cauta calea si ea ti se va releva.
npaul a scris:Citeste o poezie a lui Eminescu. Pe urma citeste o poezie a lui Blaga. Pe urma putina filozofie. Pe urma te joci putin. Pe urma fa ceea ce simti ca trebuie sa faci. Be creative
Eu incerc sa nu fac acelasi lucru prea mult timp. Si pun accentul si pe pauze. In dualism se poate gasi deplinatatea. Pe urma o cauti si intr-o singura parte. E o lupta continua, nu exista final... Nici macar moartea. Ea ne duce doar intr-o alta existenta (sau nu). Oricum, undeva unde s-ar putea sa nu vrem sa ajungem, daca am sti de acum.
Nu exista o solutie. Tu trebuie sa gasesti solutia ta. Ridica-te si doreste-ti sa te ridici, atat trebuie sa faci. Fii tu insati. Nu accepta orice de la ceilalti, dar da-le ce vor. Si sa ai si momente pentru tine.
Daca te ajuta, scrie-ti gandurile, joaca-te, danseaza, dar sa ramai si constienta ca astea sunt solutii temporare.
Exista o reciprocitate, dar nu te baza neaparat pe ce dai aia primesti. Mai pune si tu accentul, uneori, pe opus: ce primesc aia dau.
Cauta calea si ea ti se va releva.
demult n-a mai scris cineva ceva sa-mi placa mai mult
Editat Mar 7 aug 2007 16:25
Deocamdata savureaza suferinta, stai cu ea si faceti cunostinta. Simte-o la intensitate maxima.
ellla a scris:nu mai stiu care calea...mereu tind sa ma autosugestionez spre optimism si bine... esotericii spun ca ce dai aia primesti...ma straduiesc sa dau bine ...ma trezesc iar si iar plangand ... ce-mi doresc se face dificil sau departe ...ma simt ratacita...deci m-am considerat mereu pe o cale
azi nu mai stiu ... m-am pierdut si simt ca vreau cineva ceva sa ............ nici nu stiu sa ce
sa fie bine
Ellla, stii bine ca asta simt si eu, iar "simtirea" asta negativa ne este ciclica.
Intr-un oarecare mod, am descoperit si de ce.
Noi cautam inversunate solutii, idei, fel si fel de teorii ale diferitelor culte, inmagazinam practici, ne incanta variatele vorbe bine conturate........totul pare sa ne arate calea, dar, de fapt, totul ne indeparteaza de la drumul nostru.
Mi-am permis pana aici sa vorbesc si-n numele tau, de aici incolo n-o mai fac pt ca-ti voi spune ceva ce tine de experienta mea personala.
Pana acum citind, vazand, crezand ca inteleg, am adoptat gandirea "newageista", m-am intors la unda, corpusculi si fotoni, am descusut, am intors totul pe toate fetele si in mintea mea bleaga le dadeam dreptate.
Pe dumnezeu am inceput sa-l pun pe planul secund, ma gandeam ca doar eu pot sa-mi imaginez calea, sa-mi pavez mental strazile viitorului si totu-i gata ca si facut.
Cat am fost cu dumnezeu in inima, cat ma rugam lui pt reusitele mele, cat il simteam aproape tangibil, totul imi suradea!
Asta mi-e MIE adevaratul drum, cel in care-mi pun obrazu-n palma Domnului si ma rog lui sa-mi infaptuiasca visele!
Eu imi sunt propriul stapan in raport cu ceilalti, oamenii, semenii mei, dar in raport cu Dumnezeu ierarhia se modifica.
Eu sunt copilul, el imi este mentorul.
Eu ii cer, el imi da atunci cand trebuie!
Oamenii nu pricep, ei sunt nerabdatori sa capete totul ACUM, nestiind ca fiecare eveniment prin care trec le va fi folositor DRUMULUI din VIITOR.
Iar toate teoriile astea noi nu fac decat sa ne imbolnaveasca sufletele si sa ne indeparteze de dumnezeu!
Editat Mar 7 aug 2007 17:18
diclona a scris:Ellla, stii bine ca asta simt si eu, iar "simtirea" asta negativa ne este ciclica.Intr-un oarecare mod, am descoperit si de ce.
Noi cautam inversunate solutii, idei, fel si fel de teorii ale diferitelor culte, inmagazinam practici, ne incanta variatele vorbe bine conturate........totul pare sa ne arate calea, dar, de fapt, totul ne indeparteaza de la drumul nostru.
Mi-am permis pana aici sa vorbesc si-n numele tau, de aici incolo n-o mai fac pt ca-ti voi spune ceva ce tine de experienta mea personala.
Pana acum citind, vazand, crezand ca inteleg, am adoptat gandirea "newageista", m-am intors la unda, corpusculi si fotoni, am descusut, am intors totul pe toate fetele si in mintea mea bleaga le dadeam dreptate.
Pe dumnezeu am inceput sa-l pun pe planul secund, ma gandeam ca doar eu pot sa-mi imaginez calea, sa-mi pavez mental strazile viitorului si totu-i gata ca si facut.
Cat am fost cu dumnezeu in inima, cat ma rugam lui pt reusitele mele, cat il simteam aproape tangibil, totul imi suradea!
Asta mi-e MIE adevaratul drum, cel in care-mi pun obrazu-n palma Domnului si ma rog lui sa-mi infaptuiasca visele!
Eu imi sunt propriul stapan in raport cu ceilalti, oamenii, semenii mei, dar in raport cu Dumnezeu ierarhia se modifica.
Eu sunt copilul, el imi este mentorul.
Eu ii cer, el imi da atunci cand trebuie!
Oamenii nu pricep, ei sunt nerabdatori sa capete totul ACUM, nestiind ca fiecare eveniment prin care trec le va fi folositor DRUMULUI din VIITOR.
Iar toate teoriile astea noi nu fac decat sa ne imbolnaveasca sufletele si sa ne indeparteze de dumnezeu!
iubirea isi arata "miracolele" .......
multa iubire
diclona a scris:Eu ii cer, el imi da atunci cand trebuie!Oamenii nu pricep, ei sunt nerabdatori sa capete totul ACUM, nestiind ca fiecare eveniment prin care trec le va fi folositor DRUMULUI din VIITOR.
exact. de aceea trebuie sa aiba rabdare si sa caute sa se impace cu ea insasi chiar si atunci cand i se pare greu sa accepte anumite lucruri, situatii.
"Daca vrei odihna, crede. Daca vrei adevarul, cauta si sufera..."
X.E.N.A. a scris:
Multumesc frumos.
Totusi, uneori si mie mi-e imposibil sa aplic ceea ce cred/stiu. Guess i'm only human.
diclona a scris:Ellla, stii bine ca asta simt si eu, iar "simtirea" asta negativa ne este ciclica.Intr-un oarecare mod, am descoperit si de ce.
Noi cautam inversunate solutii, idei, fel si fel de teorii ale diferitelor culte, inmagazinam practici, ne incanta variatele vorbe bine conturate........totul pare sa ne arate calea, dar, de fapt, totul ne indeparteaza de la drumul nostru.
Mi-am permis pana aici sa vorbesc si-n numele tau, de aici incolo n-o mai fac pt ca-ti voi spune ceva ce tine de experienta mea personala.
Pana acum citind, vazand, crezand ca inteleg, am adoptat gandirea "newageista", m-am intors la unda, corpusculi si fotoni, am descusut, am intors totul pe toate fetele si in mintea mea bleaga le dadeam dreptate.
Pe dumnezeu am inceput sa-l pun pe planul secund, ma gandeam ca doar eu pot sa-mi imaginez calea, sa-mi pavez mental strazile viitorului si totu-i gata ca si facut.
Cat am fost cu dumnezeu in inima, cat ma rugam lui pt reusitele mele, cat il simteam aproape tangibil, totul imi suradea!
Asta mi-e MIE adevaratul drum, cel in care-mi pun obrazu-n palma Domnului si ma rog lui sa-mi infaptuiasca visele!
Eu imi sunt propriul stapan in raport cu ceilalti, oamenii, semenii mei, dar in raport cu Dumnezeu ierarhia se modifica.
Eu sunt copilul, el imi este mentorul.
Eu ii cer, el imi da atunci cand trebuie!
Oamenii nu pricep, ei sunt nerabdatori sa capete totul ACUM, nestiind ca fiecare eveniment prin care trec le va fi folositor DRUMULUI din VIITOR.
Iar toate teoriile astea noi nu fac decat sa ne imbolnaveasca sufletele si sa ne indeparteze de dumnezeu!
Frumos spus si adevarat !!!