Salutare,
Scriu fara legatura cu discutia de mai sus, cel putin aparent...
Sambata trecuta am cunoscut un cuplu, el 35, ea 19, impreuna de 2 ani si ceva, foarte fericiti impreuna, fara probleme din cauza varstei si cu o replica omniprezenta din partea amandurora"dragostea e mare".
Toate bune si frumoase pana aici, numai ca perechea se formase in urma destramarii casniciei lui. Principalele motive? "Dragostea e mare" si fata era virgina., pe cand sotia nu fusese...(of, telenovelele!)
Nu stiu ca tipul sa fi avut o casnicie imposibila/sau ca era incompatibil cu sotia, care poate ca nu era de expansiva si de supusa ca cea mai tanara. As intelege partea cu virginitatea(?!), ca doar traim in Romania-desi sa fie singurul motiv pentru cimentarea unei relatii, hm, cale lunga.Pana s-a ajuns la constatare a existat insa si decizia de a insela, din partea amandurora...
Intrebare: cat de justificata este inceperea unei relatii cand cel putin unul dintre parteneri este implicat intr-o casnicie si pana unde ar trebui impinse lucrurile ca sa se ajunga la formarea unui nou cuplu?
Pe mine treaba asta m-a aruncat in ceata complet...poate un himen intact sa prevaleze asupra unor calitati lipsa sau asupra unei casnicii? Poate dragostea mare sa fie justificarea pentru un divort , in ciuda faptului ca cei doi soti se impaca totusi bine, chiar daca lipseste pasiunea?