Se spune ca, la politica si fotbal, toata lumea se pricepe iar la aceste doua domenii putem pune si dragostea. Cand cineva are o problema exista intotdeauna cel putin o persoana care sa aiba solutia. Nu conteaza ca au patit-o pe propria piele, au vazut la altii sau au citit in carti, fiecare incearca sa dea o solutie cat mai logica si de bun simt. Fara a pune la indoiala bunele intentii ale persoanelor care dau astfel de sfaturi avem totusi o problema: dragostea si logica sunt doua lucruri care se exclud unul pe celalalt. Chiar daca am sta 24/24h cu persoana care are problema nu putem sti ce este in sufletul ei sau detaliile relatiei. Chiar daca multi am trecut prin ce trece el, oamenii sunt diferiti, la fel si trairile lor. Ce sa mai vorbim despre cat de mult doresc cei cu probleme in dragoste sa primeasca sfaturi si cat le vor aplica.
Cu toate ca si eu am acest "obicei" de a da sfaturi, ma intreb cateodata daca este bine, daca ii vor folosi celui sfatuit, daca ar fi mai bine sa-i spun ce vrea el sa auda, pentru ca mai mult de asta se cer pareri in dragoste, sau sa-i deschid ochii (cu toate ca ar fi mai usor sa-l invat japoneza), daca stiu destul despre ceea ce simte si daca am vre-un drept sa-i "profanez" relatia.
Pana la urma, sunt bune sfaturile astea la ceva sau nu? Si daca da, ce efect ar trebui sa aiba?


