Doua situatii in care unii oameni pot deveni parinti impostori:
mama: femeie captiva maternal si locativ intr-o relatie de casatorie nedorita (ea nu-si iubeste sotul inca de la inceput)
tata: barbat captiv sexual (inebunit dupa fofoloanca) intr-o relatie de casatorie nedorita (el nu o iubeste pe ea inca de la inceput)
Pe parcurs cei doi se frustreaza reciproc, le vine greu sa-si faca datoria in relatia cu partenerul si copiii, si asa apare rautatea, prin absenta bucuriei. Un caine legat, devine rau. Un om inrait, cu intedictie la bucurie, care nu are prieteni, hobby-uri, devine bucuros sa interzica bucuriile celorlalti, mai ales ale partenerului de viata si ale copiilor. Asa membrii familiei devin din ce in ce mai goi afectiv, mai frustrati, si ca sa nu decompenseze psihic (ca moral si psihologic erau deja de mici) pot recurge la tot felul de dependente, care cadreaza cu scriptul lor, dependenta de OTV, de stiri (nu conteaza televiziunea, borhotul e acelasi), de alcool, de filme violente, de prostituate, de droguri, dar in final decompensarea psihica se va produce, ori la parinti, ori la copii, ori la copiii copiilor, sau mai tarziu (veriga slaba). Selectie naturala, evolutie. Din acest melanj al inconstientei victimele cauta sa scape, pentru ca ele sufera. Uneori parintii agresori isi duc copiii (pe care i-au bagat in galeata) la psihoterapie (un lux). De cele mai multe ori victimele ajung pacienti cronici la psihiatrie sau cu dependente de alcool, droguri. Din pacate victimele sunt si ele niste agresori. Asa ca cine incearca sa le salveze, poate cadea in capcana jocului Salvator-Victima, care e fara de sfarsit, ca si jocul Agresor-Victima, in care fiecare e pe rand ba agresor, ba victima ba salvator si comutarile se reiau pana cineva se plictiseste sau decompenseaza psihic.