Parintii impostori - parintii proprietari de copii

_Undying_ a scris:

asta vreau sa fac, dar cu ce resurse?

Nu resursele iti lipsesc, ci bunul simt!

no-mind no-thought a scris:

Nu resursele iti lipsesc, ci bunul simt!

Inseamna ca tot e o speranta. Bunul simt se poate educa.

Number of Entries:9 (8 this visit)Entry Page Time:6 Dec 2011 19:33:18Visit Length:3 mins 38 secsBrowser:Firefox 7.0OS:WinXPResolution:1024x768Total Visits:2Location:York, United KingdomIP Address:Coventry City Council Ltd (89.206.230.105) [Label IP Address]Referring URL:(No referring link)Entry Page: www.analiza-tranzactionala.blogspot.com/Exit Page: analiza-tranzactionala.blogspot.com/2011/09/mecanisme-de-aparare-inainte-de-trece.html?showComment=1323193014399#c6617112504033880327

Ambivalenta in fapte, cumpărarea constiintei, ipocrizia, fariseismul

Ma dau exemplu pe mine.

Cand eram mic, mama imi spunea, "vezi ca-ti dau una de-ti pute a moarte", tatal imi spunea "viu peste tine si te fac praf...daca nu...faci x, y" sau "taci ca te dau afara de aici" (asta mi-a repetat-o in cele 3 case care le are). Impreuna, ambii parinti, spuneau "ästa (adica eu) trebuie aruncat in prapastie cum faceau spartanii cu copiii lor", eu fiind bine, sanatos, nicidecum un rebut genetic, dar daca eram cu dizabilitati cred ca ma ucideau. Eh, pe la 17,5 ani, dupa multa otrava inghitita, am dezvoltat tulburari grave de somn, cosmaruri, insomnie rebela si asa am ramas timp de 20 de ani pana in ziua de astazi. Anul trecut tatal meu mi-a platit pensia pe ultimii 5 ani. Guvernul a permis asta. Si mi-o plateste in continuare. Scopul e ca atunci cand fac 14 ani vechime, adica la anul viitor, sa ma pot pensiona de boala. Dar daca ii cer 3 milioane sa-mi cumpar sa spunem un aparat foto digital (nu-mi trebuie ca am unul luat din banii mei) nu-mi da pentru ca in opinia lui e inutil. Sau daca trebuie sa vina 5 km pana la gara cu masina sa ma aduca acasa nu vine pe motiv ca e intuneric. In 1998 mi-a cumparat un calculator, cu 1000$, si pana in ziua de astazi imi aminteste ca mi-a luat calculator si n-am realizat nimic cu el. Dar eu cu acel calculator am muncit 7,5 ani, si mi-am mai cumparat singur inca 6 calculatoare, astazi fiind la zi cu tehnologia.

Intrebare: daca mi-a platit pensia, a facut-o pentru ca ma iubeste? Si astazi imi arunca priviri incarcate de ura ucigasa ca totdeauna. Psihiatra la care merg (pentru somnifere), care are creier de românaș naiv, imi spune, "pai da ei te intretin. Asta nu inseamna nimic pentru tine?" Nu, zic, nu inseamna nimic. Cand rupi picioarele unui caine, degeaba mai plangi pe urma de mila lui. Si Iuda Iscarioteanul s-a cait pentru tradarea lui Isus dar asta nu i s-a socotit ca indreptatire. Cairea tardiva nu are nici o valoare. Nici pentru victima nici pentru agresor. Faptul ca tatal meu imi plateste pensia ca sa am oarece vechime si sa ma pot pensiona nu o face pentru ca ii pasa de mine, de nevoile mele sufletesti. Ci o face pentru ca are mustrari de constiinta si astfel isi cumpara constiinta, ca sa doarma mai bine. Totusi o bestie ramane bestie, este cu neputinta ca dupa o anumita varsta sa mai devii din drac inger. De retinut, este o apucatura a ipocritilor de a da milostenie atunci cand au constiinta prea incarcata. Isus ii numea farisei. Nu va lasati inselati de ei.

Psihologii spun ca ambivalenta emotionala a parintilor (care au o relatie mincinoasa) e responsabila de schizofrenizarea copiilor.

De ce stau acesti nemernici impreuna? Pentru ca el e captiv sexual intr-o relatie de casatorie nedorita, eventual are si interese locative (domiciliu comun), iar ea, vaca, e captiva maternal intr-o relatie de casatorie nedorita, si instinctul indeamna copilul ei demonic sa-l puna la treaba pe bou, sa-i satisfaca traumele sociale si materiale prin munca fara contenire. Desigur dupa un timp, ramane doar simbioza, caci sexul dispare. Cei doi nemernici devin identici prin intermodelare conjugala. Iar motivatia lor de a fi impreuna suna cam asa "ne-am adunat ca sa facem bani si sa ne valorizam prin copil". Dupa cum v-am mai spus, parintii mei sunt de meserie profesori, iar copiilor le strigau ca dementii, tampiti, idioti, cretini, pleava, nulitati, gunoaie. Asa la scoala, asa acasa. Numai asta auzeam. Copil fiind, m-am gandit ca poate si eu sunt la fel cu ceilalti. Aceste pui de vipere se duc in biserica astazi si pupa icoanele. Iar cand vin acasa incep sa spumege si sa blesteme. Sa batjocoreasca si sa invidieze. Clocotesc de invidie la adresa oricui, ei stiu ce a realizat fiecare om din comuna, cu toate neamurile lui. Ia comparati cazul meu cu al vostru sa vedeti, nu cumva seamana? Nu cumva scorpionii au comportament asemanator? Doar ca nu sunteti constient de el. Si cel mai grav, sa fi devenit ca si ei. Aschia nu sare departe de trunchi. Si daca ati devenit, nu va mirati ca astazi stati prost la capitolul suport social, incredere in sine, cariera, relatie, etc.

p.s. asa cum unele fete sunt "printesa tatii", si eu am fost micul partener al mamei, responsabil de despagubirea ei in plan social, pe cand tatal, dat la o parte de mine, a trebuit (de prost) sa munceasca ca sa ne putem compara cu toti ceilalti in realizari (fudulia)

http://www.analiza-tranzactionala.go.ro/

_Undying_ a scris:

Ci o face pentru ca are mustrari de constiinta si astfel isi cumpara constiinta, ca sa doarma mai bine.

Esti norocos ca ai parinti care au constiinta. Macar nu-s psihopati. Tatal meu nu suporta sa ma vada nu pentru ca are constiinta sa-l chinuie, ci pentru ca fiind paranoic psihopat se asteapta in orice clipa sa ma razbun pe el pentru ce mi-a facut. Nu i-am aratat niciodata ca as avea de gand sa ma razbun, dar el oricum nu intelege, se crede foarte rational si in logica lui eu ar trebui sa-i platesc cu aceeasi moneda. E adevarat ca eu nu am fost diagnosticata pana acum, dar fratele meu a fost si n-a miscat niciun deget ca sa-l ajute in vreun fel.

Stiu, o sa spui ca toti banii din lume sau ajutorul nu iti pot reda energia vitala. Nu, energia vitala trebuie singur sa ti-o recapeti. Si avand asigurate cerintele de baza , casa si masa, iti poti investi eforturile in refacerea ta psihica. Nu te gandi ca nu ai parte de sex, o sa ai in timp, oricum pacientilor in refacere nu li se recomanda sexul des. Frustrarea ta cea mai mare provine din faptul ca ai foarte multe calitati pe care nu le poti folosi, iti sunt blocate din cauza bolii. Deblocheaza-le singur. Ai investigat pana acum, ai inteles de ceva timp ce se intampla cu tine, ai facut terapie, acum e timpul sa iti revii. Nu-ti mai considera creierul ceva distinct de tine. Adica, deh, ce sa fac, am creierul deteriorat si nu mai am sanse. Daca il aveai deteriorat, nu pricepeai nimic din ce iti spunea terapeutul si nu puteai sa legi doua fraze una de alta. Nu ti-ai pierdut echilibrul psihic, nu traiesti intr-un delir continuu ca sa spui ca nu mai poti face nimic sau ca e prea tarziu.

Ia sa nu fi avut tu acum mancare sau casa in care sa stai, parinti care sa aiba grija de tine( prea tarziu, dar au grija) . Ce faceai?

Aseneth a scris:

Aseneth, le zici mai bine ca oricine.

Te-as asculta o vesnicie.

o sa va apreciati parintii doar cand nu o sa mai fie.....atunci o sa le vedeti calitatile

Aseneth a scris:

Esti norocos ca ai parinti care au constiinta. Macar nu-s psihopati.

Ia sa nu fi avut tu acum mancare sau casa in care sa stai, parinti care sa aiba grija de tine( prea tarziu, dar au grija) . Ce faceai?

E greu sa intelegi ce am vrut sa spun pentru ca nu esti terapiata. A avea constiinta presupune preventie, nu reparatie, pentru ca in cazul traumelor nu exista restitutio in integrum, plus ca asa cum am aratat, el (tatal meu) nu face asta din dragoste, sentiment care sta la baza constiintei. Crede-ma, pana nu faci terapie, nu poti aprecia oamenii. Hai sa-ti mai spun una. Instinct matern nu inseamna dragoste, ci inseamna hrana si protectie, exact ce am primit eu. Dragoste inseamna acceptare neconditionata, intelegere si venire in intampinarea nevoilor reale (inclusiv si mai ales cele sufletesti, de genul "jucaria e bucuria sufletului"). Pe la 12 ani maica`mea imi arunca jucariile* (furate de ea la cererea mea de la gradinita scolii, deci de la alti copii) si ma batjocorea pentru faptul ca ma mai joc, in loc sa incep sa o despagubesc moral (prin invatatura) pentru insuccesele ei in plan moral. Psihoterapia merge doar daca ai un IQ de minim 120, (dupa spusele psihoterapeutului), si daca ti-au mai ramas neuroni disponibili pentru procesare si aplicare. Lucru care de la o anumita varsta nu se mai intampla. Eu cu parintii mei am dus munca de lamurire vreo 4 ani ca sa le trezesc catusi de putin constiinta, pentru ca habar nu aveau de ce sunt eu asa acum si ce mi-au facut. Au marturisit din varful buzelor, "am gresit", insa nu le pare rau la modul real. Cu cainta lor de 3 secunde ma pot sterge la fund, nu e nici macar cat cainta lui Iuda. Plus ca lipsa lor de acceptare e aceeasi. Ei continua sa nu-mi accepte boala. Cand am fost sanatos nu a fost bine, cand sunt bolnav iarasi nu e bine, mereu sunt comparat cu altii, care nu s-au imbolnavit sau au realizat mai mult. Ei, daca asa stau lucrurile, nici eu nu sunt dator sa-i iert nici sa-i iubesc. Chiar daca acum ma ajuta, ei de fapt isi cumpara constiinta (care era si ideea postarii). In rest sunt aceiasi oameni care m-au distrus si continua sa o faca si pe mai departe. Agresorul are grija de trupul victimei ca sa-i poata calca sufletul in picioare.

p.s. s-a constatat ca adultii cei mai echilibrati sunt fostii copii care s-au jucat cel mai mult, pentru ca ei au formate circuitele neuronale de recompensa (secretie a serotoninei)

Strut a scris:

o sa va apreciati parintii doar cand nu o sa mai fie.....atunci o sa le vedeti calitatile

aia s-o crezi tu, pe noi ne desparte o prapastie

p.s. chiar nu-mi pare rau de voi (cei care ati avut o viata mizerabila alaturi de parintii vostri impostori), pentru ca nu pricepeti nimic, sunteti ca niste oi care merg la taiere.Cale batuta. Sa inebuniti bine! A spune altora psihoterapia personala e ca si cand ai arunca margaritare la porci. Eu v-am spus multe lucruri pentru ca nu mi-am terminat terapia, dar cei care si-au terminat-o isi vad de drumul lor, putin le pasa de restul. Au devenit focalizati pe ei insisi, si nu sufera de complexul salvatorului, care e de fapt o agresiune.

_Undying_ a scris:

Eu cred ca tu nu mai esti bolnav, dar ti-e teama sa accepti asta, de teama ca schimbarea va fi prea radicala in viata ta.

Ai fost bolnav, dar ti s-a dus boala, gata.

Prin medicatie si terapie ai scos-o.

Probabil mai ai reminiscente, reziduuri: de exemplu e posibil sa fii irascibil, sau cu tulburari de somn, sau prea direct in exprimare ca sa poti integra in societate, nerabdator, sau cine stie ce alte lucruri.

Dar astea sunt doar defecte, sunt umane, firesti. Toti avem din astea.

La defecte se poate lucra.

Te poti imbunatati.

Eu cred ca ar fi timpul sa lasi analiza tranzactionala, si sa treci la Albert Ellis si Seligman.

Tu daca ai un job care nu necesita multa relationare sociala (ex. paznic), atunci iti poti afla pe cineva, si daca iti afli pe cineva si ai job, ce iti mai lipseste?

Ca acoperis si mijloace financiare de subzistenta ai si acum, fie ele si modeste.

Probabil ai multa furie internalizata, si asta te impiedica sa functionezi in societate.

Asta se poate scoate afara, se poate scapa de ea, daca vrei.

Ar trebui sa nu te mai intereseze de parintii tai, de parintii altora rai, ce au mai facut, ce au mai zis.

Prea multa energie iti merge aici.

Ar trebui sa incepi sa te ocupi de tine, sa fii atent numai si numai la tine, nu egoist, ci sa iti intelegi nevoile. Tu ai nevoie acum de soliditate la EU, pentru ca acest EU este baza de pe care poti interactiona cu Celalalt.

Ai putea sa renunti la functionarea de pe pozitia de Copil Adaptat/Copil Rebel ("sunt bolnav"/"ei sunt de vina"),

si sa cresti tot mai mult Copilul Liber/Adultul

("la urma urmei, mai am de trait 30 de ani, o sa ma distrez frumos"/

"nu sunt bolnav, imi iau viata in propriile maini").

Dar daca spui "sunt bolnav", cum iti mai poti reveni?

Atunci ai predat viata ta in mainile psihiatrilor, iar ei se scarpina in cap ca nu stiu ce sa faca.

Spune: "am fost bolnav, dar acum mi-am revenit, si pot sa lupt ca sa imi realizez planurile, si sa imi traiesc viata la maxim".

Atunci iti iei viata in propriile maini. Si ce senzatie de putere vei incerca!

Daca tu spui "sunt bolnav", cine te va angaja, sau cine va sta cu tine?

Lumea se sperie de bolnavi, crede ca sunt instabili si pot deveni agresivi. Asa ca fuge de ei.

Fii sanatos, si invata sa te adaptezi in societate. Ai inteligenta, ai ce povesti, sunt sigur ca ai fi o persoana agreabila, interesanta, intr-un grup.

Insa pentru asta trebuie sa iti imbunatatesti abilitatile de comunicare, sa te adaptezi cat de cat celorlalti, nu de tot, dar putin, cat sa nu rejecteze.

Si sa nu iti aplici singur eticheta "bolnav".

Poti sa faci atatea.

Spune: "nu sunt bolnav, sunt sanatos la minte, si am atatea experiente profunde din necazurile indurate, pe care le pot folosi". Simti forta noului gand?

Poti sa iti schimbi mintea, sa renunti la ganduri pesimiste, sa iti creezi tipare de gandire sanatoasa.

Doar ai IQ peste 120.

Eu sunt ferm convins ca poti.

Ai nevoie doar de o schimbare de perspectiva, care sa te faca sa te vezi alfel, si lumea altfel.

Citeste de acum numai Seligman si Ellis, aplica tot ce intalnesti acolo, si intr-o luna doua esti alt om.

Dar pentru asta trebuie sa vrei.

Asta inseamna sa iesi din comoditatea calduta pe care o asigura eticheta "sunt bolnav".

Si sa pornesti in necunoscut, sa simti ca iti fuge pamantul de sub picioare.

Dar nu asta e aventura vietii dupa care tanjesti, pe care o plangi ca ai pierdut-o in copilarie, ca ti-a fost furata?

Acum poti sa o ai. Doar sa spui "vreau!".

Am dorit sa transmit o informatie, care a transmis-o si apostolul Pavel acum 2 mii de ani. Si anume ca cei necredinciosi (credinta inseamna dragoste) sunt netrebnici prin orice fapta buna, pentru ca ei fac fapte bune din viclenie ca sa-l cumpere pe D-zeu (Tit 1.16). Asadar nu v-am spus o noutate.

_Undying_ a scris:

Am dorit sa transmit o informatie, care a transmis-o si apostolul Pavel acum 2 mii de ani. Si anume ca cei necredinciosi (credinta inseamna dragoste) sunt netrebnici prin orice fapta buna, pentru ca ei fac fapte bune din viclenie ca sa-l cumpere pe D-zeu (Tit 1.16). Asadar nu v-am spus o noutate.

Mai da-i incolo de necredinciosi!

Nu vezi ca asta vor ei, sa ne ocupam mintea cu ei?

Cine sunt ei, sa merite sa ne consumam gandurile pe ei?

Nu merita nici cel mai mic gand.

Sa ne vedem de vietile noastre, sa strangam bucurii pentru noi, ca sa avem la batranete amintiri frumoase.

Nu mai trai tu viata lor.

Fii tu credincios, iar de necredinciosi sa nu-ti pese deloc, ce fac ei, ce zic ei.

Un preot spunea: "ca sa poti ajunge sa te ocupi de altii, la inceput trebuie sa te ocupi mult de tine, sa te zidesti. Asta pare egoism, dar nu e. E doar intarirea psihicului."

Fa si tu asa, ocupa-te de azi numai de tine.

Mintea ta sa ruleze numai ganduri pentru tine, nu pentru altii.

Cine esti tu? Ce vrei cu adevarat?

Care sunt sursele tale de satisfactie?

E vremea sa te descoperi cu adevarat.