http://smartwoman.hotnews.ro/Tatal
"Cand am venit pe lume, mama a fost cea mai fericita din lume. Timp de 6 ani se chinuisera sa faca un copil. Tata insa s-a innegrit cand a auzit ca are o fata. Nu asta isi dorea.
Nu s-a obosit sa-mi arunce vreo privire. I-a spus doar mamei printre dinti ca, daca vrea sa mai vina acasa, sa o faca singura. Insa femeia nu s-a desprins de ghemotocul pe care il tinea in brate si pana la urma a trebuit s-o primeasca in casa.
Anii au trecut, insa nu as putea spune ca sentimentele i s-au imbunat. Mai degraba s-a obisnuit cu ideea si s-a resemnat. Toata copilaria mi-am imaginat ca atunci cand voi creste mare ma voi marita si voi avea un baiat. Speram ca, din clipa in care ii voi intinde tatalui meu copilul iar el il va lua in brate, ma va ierta pentru faptul ca n-am fost baiat si ma va iubi.
Adolescenta fiind m-am uitat inapoi cu scarba si revolta la acel vis prostesc. In perioada aia am avut nenumarate izbucniri, multiple incercari de a fugi de acasa, am facut orice numai sa obtin de la el o frantura de atentie. Incercam sa-l fac sa se dea de gol, macar o data sa imi arate ca, undeva in adancul sufletului, el tine la mine dar este prea mandru s-o arate.
Orice as fi facut am primit in schimb aceleasi replici prin care ii reprosa mamei ca i-a spus de la inceput ca nu au cum sa astepte nimic bun din partea mea, ca se astepta sa ajung in starea aia sau in locul ala. Era indeajuns de satul de mine incat sa nu se mai oboseasca sa-mi reproseze ceva in persoana. O invinuia pe mama pentru tot, iar eu nu meritam nimic."
Bibilicu spune:" Si eu in copilărie am fost catalogat ca esec de către parinti. Mi s-a spus Mereu ca voi sapa santuri si ca vor fi nevoiți sa dea șpagă ca eu sa pot sa fiu angajat pe o asemnea poziție. La 10 de cand am plecat de acasă, conduc o afacere destul de banoasa, imi fac vacantele prin Europa si am cel Putin 2 mașini personale.
Toate acestea nu le mai vad părinții mei (inclusiv Tatal meu vitreg)... Au uitat de ce-mi ziceau acum 14 ani, iar daca le amintesc imi spun ca am am ajuns ce sunt datorită metodelor lor de a mă motiva. E adevărat, ca sa le dau peste nas am tras tare sa nu ajung la săpat santuri....
Unii părinți nu pot fi numiti ASA, ce fac ei nu se numește creșterea unui copil..."
Cititi si comentariile, unele sunt utile.
