De fapt ideea mea era alta,si m-am lasat si ma mai las inca angrenata in jocul vietii,ca sa inteleg ce si cum: ASA CUM PARINTII NU M-AU VRUT SI AM FOST O GRESEALA NICI SOCIETATEA NU MA ACCEPTA DECAT PE "VISE" SI VORBE DE 2 BANI<SI ACUM DUPA ATATIA ANI INCA MAI GASESC OAMENI CARE-MI VAND BALIVERNE SI CUVINTE FRUMOASE SI ATAT.....
Parintii impostori - parintii proprietari de copii
Început de Cleric Prest, Mar 31 iul 2007 · 1.233 răspunsuri · 166.253 vizualizări
BOBOANTA a scris:Acelasi raspuns de "carton" il primesc si de la tine @harald,alea fac,alea dreg etc.dar un raspuns substantial gasesc aici?
Eu nu inteleg ce iti doresti tu de la noi, de fapt. Raspunsul cu R mare? Nu exista asa ceva. Va trebui sa ti-l gasesti singura. Dar asta dupa ce scapi de negativism, dispret, ura pt parinti si tot bagajul ala pe care-l cari in spate.
Am avut o colega de facultate de 67 de ani. Incredibil, nu? Nu numai ca a reusit sa o termine, dar a pus si bazele unei asociatii. Si nu numai ca a facut asta, dar era si cea mai activa de la noi din an, mergea la toate workshopurile, nu lipsea de la niciun curs, apreciata de profesori, descurcareata. Cu alte cuvinte, un spirit tanar si o mentalitate sanatoasa, ne ruga sa o tutuim, ne saluta cu "ciao". Unii pot, nu?
Dar e mai comod sa ne plangem de mila pe forumuri si sa aruncam responsabilitatea vietii noastre in carca parintilor.
Si ce facem cand ne-am dat seama ca am fost mintiti cu nerusinare de niste parinti impostori
ce facem? mergem mai departe, nu ramanem blocati emotional.
E o dovada de maturitate sa accepti ca viata e nedreapta si ca exista suferinta in lume.
Ce usor vorbiti cei care nu ati avut aceste griji sentimentale,ce usor va spalati pe maini de restul,de la tine cu siguranta nu vreau nimic pt.ca esti una din acele persoane care trateaza totul cu usurinta si da flit celorlalti...spor la treaba!
Editat Mie 29 iun 2011 14:25
BOBOANTA a scris:Ce usor vorbiti cei care nu ati avut aceste griji sentimentale,ce usor va spalati pe maini de restul,de la tine cu siguranta nu vreau nimic pt.ca esti una din acele persoane care trateaza totul cu usurinta si da flit celorlalti...spor la treaba!
ma cunosti cumva ca sa poti spune ce fel de persoana sunt eu sau ce griji sentimentale am avut?
Ceea ce vreau sa-ti spun e sa-ti iei viata in maini si sa incepi sa traiesti. Nu sa astepti solutii pe tava, pt ca mai apoi sa le urmezi si daca se dovesc a fi gresite, sa ai pe cine arunca vina din nou. Pentru ca e delicios biasul asta: toti sunt vinovati de situatia in care am ajuns, in afara de mine.
Editat Mie 29 iun 2011 14:33
Dar tu ma cunosti pe mine ca sa sti cu adevarat ce vreau,ce simt,ce-mi doresc,la ce responsabilitati vreau sa ma bag? Tu semeni cu acele psiholoage care sunteti bagate in cacao pana-n gat,in care ati vazut ca pacientii vin cu niste probleme la care nu aveti raspuns si apoi bagati chestia asta" de acum incolo responsabilitatea iti apartine" pt ca alte raspunsuri nu aveti pt ei...
BOBOANTA a scris:
:)
draga Boboanta, in primul rand un psiholog nu da niciodata raspunsuri, ci ajuta clientul sa isi gaseasca singur raspunsurile pe care le cauta. Pentru ca, asa cum spune Rogers, clientul stie mai bine de ce anume are nevoie, nu trebuie sa ii dicteze un om (pe care il vede ca pe un alt Parinte) ce trebuie sa faca, el neasumandu-si pozitia de Adult.
In al doilea rand, nu sunt psiholog.
Deci zici ca "te bagi" la responsabilitatea vietii tale?
Cu atat mai grav Hypathia draga,daca nu esti psiholog,nici nu vrei sa lucrezi ca un parinte-mama,fara sfaturi doar sti sa iei lumea la rost atunci ce vrei de la mine?
BOBOANTA a scris:
Pai ce sa facem, nu toti suntem psihologi. 
Ca un parinte-mama? N-am inteles partea asta. Vreau sa vorbim ca de la Adult la Adult. :)
Nu eu pe Parinte-mama, tu pe Copil.
De ce simti ca te-am luat la rost?
Vreau sa stiu daca esti dispusa sa iti asumi toata suferinta din viata ta sau mai degraba esti dispusa sa dai vina pe parintii care te-au tinut intr-un glob de sticla.
Si sa ne spui ce iti place sa faci si ce te impiedica sa faci acele lucruri. Si de ce crezi ca e prea greu ca sa o iei de la inceput, cine iti pune piedici.
Si de ce crezi ca acelei colege ale mele nu i-a fost greu sa ia totul de la inceput la 67 de ani si ea de ce nu a avut piedici.
Asa e Hypatia,nu toti suntem psihologi dar unora ca tine le place sa se dea ceea ce nu sunt,sa se dea mare,sa ia lumea la intrebari,dar cine esti tu de fapt,cine esti si-ti da acest drept sa ma judeti ca si cum tu nu ai avea pacate? "cine e fara de pacate sa arunce primul piatra",in continuare iei lumea in ras si tot nu inteleg ce cauti tu in viata mea?
BOBOANTA a scris:
Ai spus ca te-ai dus ca voluntara si ai fost respinsa pt ca nu erai tanara.
Oare ce anume era acel voluntariat?