Inima sau Mintea?

pasa11 a scris:

riscand, ai castigat ceva pana acum?

A fost o gluma. Filozofia mea de viata este una simpla. Accept viata asa cum curge . Incerc in fiecare moment sa corectez, sa schimb ceva , sa guverneze onestitatea si bunul simt. Dar nu ma poticnesc in aceasta dorinta. Iau lucrurile si oamenii asa cum sunt. Am ajuns la concluzia ca oamenii oricum nu se schimba cum am dori noi. Nici noi nu ne schimbam cum ar dori altii. Asa ca incercam sa luam ce este mai bun de la fiecare, si sa daruim cu dragoste altora ce au nevoie de la noi. Cu aceasta filozofie nu risc aproape nimic, dar sunt ceva mai linistit.

Miss Take a scris:

Intrebare: Ce ar trebui sa faca ei,in opinia "muritorilor"? Sa riste tot,unul pentru celalalt,fara sa se gandeasca la nimic,ci doar sa asculte de vocea inimii,?

Care e acea voce a inimii

buzdugan a scris:

A fost o gluma. Am ajuns la concluzia ca oamenii oricum nu se schimba cum am dori noi. Nici noi nu ne schimbam cum ar dori altii. Asa ca incercam sa luam ce este mai bun de la fiecare, si sa daruim cu dragoste altora ce au nevoie de la noi. Cu aceasta filozofie nu risc aproape nimic, dar sunt ceva mai linistit.

intr'adevar oamenii nu se pot schimba, la fel cum nici noi nu ne putem modela dupa chipul si asemanarea celor preferati de cei din juru' nostru...tot ce am vrut sa reiasa (n'am spus ca e bine sau nu) a fost ca io n'as putea risca si ce ma mira mai tare e ca aici se cer pareri personale, insa vad ca cei care si'o spun sunt blamati, fiind considerati lasi.

buzdugan a scris:

A fost o gluma. Filozofia mea de viata este una simpla. Accept viata asa cum curge . Incerc in fiecare moment sa corectez, sa schimb ceva , sa guverneze onestitatea si bunul simt. Dar nu ma poticnesc in aceasta dorinta. Iau lucrurile si oamenii asa cum sunt. Am ajuns la concluzia ca oamenii oricum nu se schimba cum am dori noi. Nici noi nu ne schimbam cum ar dori altii. Asa ca incercam sa luam ce este mai bun de la fiecare, si sa daruim cu dragoste altora ce au nevoie de la noi. Cu aceasta filozofie nu risc aproape nimic, dar sunt ceva mai linistit.

Si acceptarea are o limita .De fapt suntem un pic limitati in tot ceea ce facem .

Oamenii nu se schimba , nu fac altceva decat sa schimbe masti , esenta ramane aceasi . Mai exista si schimbarea aceea care vine cateodata atat de tarziu incat nu mai ai capacitatea de a mai dori aceasta schimbare .

De luat luam de la fiecare atat cat ni se permite si dam atat cat dorim . Nu exista o masura .

Shimadzu a scris:

Si acceptarea are o limita .De fapt suntem un pic limitati in tot ceea ce facem .

Oamenii nu se schimba , nu fac altceva decat sa schimbe masti , esenta ramane aceasi . Mai exista si schimbarea aceea care vine cateodata atat de tarziu incat nu mai ai capacitatea de a mai dori aceasta schimbare .

De luat luam de la fiecare atat cat ni se permite si dam atat cat dorim . Nu exista o masura .

Ba oamenii se schimba.Depinde numai de cat de puternica le este motivarea,dar si vointa..

Poti asculta discursuri superbe dar sant goale, fara substanta. La fel cum poti citi o intreaga enciclopedie despre Iubire fara sa stii cum sa iubesti. Unele lucruri in viata trebuie pur si simplu traite si niciodata explicate. Iubirea este unul dintre acestea.

Pentru cei care aleg ratiunea va zic ca Iubirea nu impiedica pe nimeni sa-si urmeze propriile vise.

Dimpotriva, poti sa le atingi mai usor avand toata afectiunea din partea persoanei iubite.

Anduta, eu aleg Inima, aleg Iubirea :flowers:

Dark_Dragon a scris:

Ba oamenii se schimba.Depinde numai de cat de puternica le este motivarea,dar si vointa..

Ma indoiesc sincer ca oamenii se schimba...mai ales ca se schimba pentru cineva.

Sunt momente in care iti doresti sa fi cat mai "pe tiparul celuilalt", dar in fapt, asta nu se intampla, nu poti pe termen lung, personalitatea te va trada.

Shimadzu a scris:

Oamenii nu se schimba , nu fac altceva decat sa schimbe masti , esenta ramane aceasi . Mai exista si schimbarea aceea care vine cateodata atat de tarziu incat nu mai ai capacitatea de a mai dori aceasta schimbare .

Simt nevoia sa spun din nou ca tare sunt de acord cu tine. Si totusi oamenii se schimba . Stii cand:

Dupa ce au trecut prin trairi sufletesti intense cauzate de suferinta, boala, accident, pierderea unei persoane dragi si .....incerc sa cred atunci cand traiesc o iubire adevarata.

Dar vezi nu este o regula, se pare ca schimbarea se face totusi cu voia lui Dumnezeu.

minaluidracula a scris:

Ma indoiesc sincer ca oamenii se schimba...mai ales ca se schimba pentru cineva.

Sunt momente in care iti doresti sa fi cat mai "pe tiparul celuilalt", dar in fapt, asta nu se intampla, nu poti pe termen lung, personalitatea te va trada.

1.Motivarea si vointa nu reprezinta neaparat "cineva".Poti sa ajungi la un moment dat intr-un punct al vietii incat sa realizezi ca esti nemultumit de tine,ca poti mai mult,ca de fapt nu asta esti tu si sa iti doresti cu ardoare sa te schimbi.Si crede-ma ca o vei face...de tine depinde pana la urma.

2.Nu este indicat sa ne schimbam pentru altii,deoarece astfel nu am mai fi noi fericiti.Nu trebuie sa devenim ceea ce vrea celalalt sa fim,nu am mai fi noi;dar nici sa cerem celui de langa noi sa fie altfel decat este..asta nu e dragoste..

Miss Take a scris:

Oare crezi ca riscul despre care vorbeam eu are legatura cu,citez,"viata calma,linistita,data de natura"? Eu zic ca nu. Cand iubesti,n-ai liniste.Nici cand risti.In ce sens ai risca? In ce sens te-ai rupe de lume si cum te-ai pierde? Ce intelegi tu prin "risc"? Ma intereseaza starea ta.

A-ti asuma un risc inseamna a lua o decizie prin care poti pierde ceva din ce ai (probabilitate p%), in ideea ca vei castiga ceva (probabilitate c%). Daca p=c=100% atunci riscul degenereaza intr-un "trade-off".

Dragostea, cu tot zbuciumul ei, cu lupta continua, anxietatea, sentimentul pierderii, fericirea impartasirii, "agonia si extazul" daca-mi permiti un stereotip, sunt ceva pe care toti le avem, sunt ale noastre, fac parte din fiintele noastre. Riscul inseamna sa putem pierde toate acestea pentru a castiga altceva: posibil un altfel de dragoste, pe care o credem mai mare, mai frumoasa; posibil, o legatura mai puternica cu divinitatea, prin asceza; posibil o cariera de CEO; posibil cunoasterea suprema, faustiana.

Din acest punct de vedere, ma poti acuza ca am provocat un abuz semantic atunci cand am scris mai devreme ca "as risca foarte mult pentru a urma ce-mi spune inima". Este adevarat ca acolo ma refeream nu la idei ci la valori pamantesti (timp, energie (© stupid_me), bani, nervi, stomac, somn, etc.) - era sensul potrivit cu discutiile din topic de pana atunci.

minaluidracula a scris:

Ma indoiesc sincer ca oamenii se schimba...mai ales ca se schimba pentru cineva.

Sunt momente in care iti doresti sa fi cat mai "pe tiparul celuilalt", dar in fapt, asta nu se intampla, nu poti pe termen lung, personalitatea te va trada.

Nu stiu daca oamenii se schimba sau nu, ca o regula generala. Nu stiu cat de mult se schimba si ce anume pot schimba in fiinta lor - si ce nu. Dar as indrazni sa spun ca daca un om se schimba din vointa lui, cu siguranta o face pentru cineva. Nici unul dintre noi nu suntem cum suntem pentru ca ni se pare un mod de a fi rau.