a o avea si apoi a o pierde (iubirea vreau sa spun) este mai dureros decit a nu putea ajunge la persoana de care te-ai indragostit
Inima sau Mintea?
Început de Andruta*, Lun 23 iul 2007 · 445 răspunsuri · 39.423 vizualizări · închis
buzdugan a scris:Daca ne referim la iubirea de natura sufleteasca, cu siguranta lipsa ei este o mare durere. Aceasta exprima marea nevoie de prietenie adevarata ( de suflet ) pe care o simt oamenii. Oamenii sunt nascuti cu dorinta de a iubi. Iubirea este sadita in inima noastra. Asteapta sa incolteasca si atunci cand gaseste mediul potrivit se si intampla.
Este o opinie...
Eu cred ca dragostea este un act voluntar. Poti sa traiesti toata viata fara sa-i simti lipsa, multumindu-te cu diverse alte satisfactii (inclusiv sexuale, familiale, religioase, etc.) Pentru a avea parte de dragoste trebuie o dorinta explicita, trebuie ca dragostea sa devina un scop, macar intr-un punct al vietii. Apoi, este natural sa nu te mai poti opri sa o doresti.
Iar constitutia oamenilor este potrivita pentru ca ei sa fie iclinati spre a face din dragoste un scop, pentru ca adolescenta este un moment de idealism, de recunoastere a scopurilor universale, majore.
Miss Take a scris:Poveste: S-au cunoscut 2 oameni.Absolut intamplator(sau nu),printr-o "eroare"(sau nu) a destinului,a sortii.Simt dincolo de cuvinte.Fac parte din lumi diferite.Probabilitatea de a se intalni pe strada ar fi fost una mica.Pana si strazile lor sunt diferite,pana si gesturile,si trairile,numai inima parca bate la fel. Si-ar darui totul. Dar traim intr-o lume.Nu stim ce ne aduce ziua de maine.Nu stim ce se va intampla.Nu stim nimic.Suntem prinsi intr-un lant destul de "sec".Intrebare: Ce ar trebui sa faca ei,in opinia "muritorilor"? Sa riste tot,unul pentru celalalt,fara sa se gandeasca la nimic,ci doar sa asculte de vocea inimii,sau sa fie cerebrali ,fiindca in caz contrar,vor pierde tot ce au cladit impreuna?
Repet,traiesc in lumi total diferite:Singurul lucru care ii leaga e trairea.E inima. Pana si felul in care se roaga lui Dumnezeu e diferit,totul e altfel.
M-ar interesa parerile voastre vis-a-vis de acest "risc".Se spune ca dragostea nu cunoaste oprelisti.Ati risca totul doar pentru ca asa va spune inima,v-ati lasa condusi de destin,v-ati lasa prinsi in valtoare? Eu DA.
DA,as risca totul oricand!
buzdugan a scris:Stim cat de mult sufera cei care nu au gustat iubirea. Durerea este desigur mai intensa la cei care au incercat sentimentul iubirii dar iubirea lor a fost ignorata, nu a fost impartasita sau cel mai grav ....a fost terfelita.
Da, asa este. In general, eu zic ca este mai bine sa nu te risti, decat sa te risti si sa ajungi sa regreti ca ai facut asta. Zicea cineva pe aici, ca nu conteaza ca va suferi in final si isi va dori sa moara. Dar nu e adevarat asta. In acel moment isi va dori cu tot sufletul sa isi smulga sufletul si sa nu mai simta durerea pe care o simte.
DA as risca totul !!!!
Viata in sine e un risc, in fiecare zi riscam,sa ne calce masina,sa ne de-a afara seful,sa ne certam cu cei dragi,sa nu fim acceptati intr-o comunitate........zi de zi riscam.........de ce nu am risca pentru cel mai frumos lucru din viata unui om.....IUBIREA....
Ori de cate ori iubim sau ne indragostim ne asumam un risc,niciodata nu se stie cum vor decurge lucrurile chiar daca celalat ne raspunde la sentimente sau nu, dar mai bine risti sa fii dezamagit mai devreme sau mai tarziu de cat sa nu cunosti iubirea.
Daca nu esti in stare sa risti vei mima toata viata o fericire falsa, vei trai in cochilia ta avand grija sa nu te atinga nimic ce ar putea sa-ti faca rau, iar cand vei privi inapoi iti vei da seama cat ai pierdut doar pentru ca nu ai stiut cand sa risti........
TRIST foarte TRIST
Riscul ne face viata mai frumoasa.......
jasmin29 a scris:Frumoase exemplele pe care le-ai dat...pline de substrat si adevar... iti multumesc pentru acest post,care ilustreaza lumea in care traim,chiar daca nu neaparat tot adevarul!DA as risca totul !!!!Viata in sine e un risc, in fiecare zi riscam,sa ne calce masina,sa ne de-a afara seful,sa ne certam cu cei dragi,sa nu fim acceptati intr-o comunitate........zi de zi riscam.........de ce nu am risca pentru cel mai frumos lucru din viata unui om.....IUBIREA....
Ori de cate ori iubim sau ne indragostim ne asumam un risc,niciodata nu se stie cum vor decurge lucrurile chiar daca celalat ne raspunde la sentimente sau nu, dar mai bine risti sa fii dezamagit mai devreme sau mai tarziu de cat sa nu cunosti iubirea.
Daca nu esti in stare sa risti vei mima toata viata o fericire falsa, vei trai in cochilia ta avand grija sa nu te atinga nimic ce ar putea sa-ti faca rau, iar cand vei privi inapoi iti vei da seama cat ai pierdut doar pentru ca nu ai stiut cand sa risti........
Riscul ne face viata mai frumoasa.......
M-a impresionat povestea ta, m-a facut sa ma intorc in urma cu cativa ani si sa-mi amintesc emotiile de inceput ale unei astfel de iubiri aproape imposibile........
Curaj ...... atat iti trebuie ca sa faci totul sa devina o frumoasa poveste de dragoste cat se poate de posibila
jasmin29 a scris:M-a impresionat povestea ta, m-a facut sa ma intorc in urma cu cativa ani si sa-mi amintesc emotiile de inceput ale unei astfel de iubiri aproape imposibile........Curaj ...... atat iti trebuie ca sa faci totul sa devina o frumoasa poveste de dragoste cat se poate de posibila
Uneori iubirea si puterea de a o face posibila sunt atat de aproape de noi.... De ce uneori vrem sa riscam tot pentru un om care nu merita nici 1% din riscul nostru si nu vedem adevarata dragoste...? Fericirea era sub nasul meu si nu vedeam calea...
Editat Sâm 4 aug 2007 22:42
Miss Take a scris:Uneori iubirea si puterea de a o face posibila sunt atat de aproape de noi.... De ce uneori vrem sa riscam tot pentru un om care nu merita nici 1% din riscul nostru si nu vedem adevarata dragoste...? Fericirea era sub nasul meu si nu vedeam calea...
Dar 2% hmm? 15%? Nu? 44.3%? Let's talk figures! La cat te risti?
Pe bune acum, oricum "calea" e predestinata, nu? Ce-ti foloseste sa o vezi?
Chiar de ce vrem sa riscam totul? Nu ne ajuta mintea, sa ne spuna ca e pueril sa risti cand esti superior, ca la nivelul tau de iluminare poti controla? Nu ne ajuta ratiunea sa calculam EXACT ce merita si ce nu merita fiecare? In cifre, ca sa nu fim in ... hmm... eroare.
Deroude a scris:Honey,de ce tii tu neaparat sa despici firul in 16? De ce-mi analizezi cuvintele atat de "subtil" ?Dar 2% hmm? 15%? Nu? 44.3%? Let's talk figures! La cat te risti?Pe bune acum, oricum "calea" e predestinata, nu? Ce-ti foloseste sa o vezi?
Chiar de ce vrem sa riscam totul? Nu ne ajuta mintea, sa ne spuna ca e pueril sa risti cand esti superior, ca la nivelul tau de iluminare poti controla? Nu ne ajuta ratiunea sa calculam EXACT ce merita si ce nu merita fiecare? In cifre, ca sa nu fim in ... hmm... eroare.
Calea e predestinata. Dar cu alegerile cum ramane? Nu trebuie sa le faci? Doar nu ma nasc si astept sa mor,stand in pat,pana la sfarsitul vietii,fiindca eu oricum am o cale? Huh. C'mon,poti mai mult de atat.
Mintea este un factor necesar dar nu si suficient. Daca ne-am ghida exclusiv dupa ratiune,n-am trai iubirea la cote maxime. N-am avea cum. Am analiza fiecare amanunt. Ar fi plictisitor. De-asta ne-a oferit Dumnezeu alegerea. Fiindca e palpitant.
Daca sunt in eroare,gasesc ca sunt cat se poate de uman. E in firea omului sa greseasca. Nimeni nu a vrut sa fim perfecti.Ce lupta am mai fi dus? Nici una.