minaluidracula a scris:surprinzator, de altfel :airkiss:
De ce crezi că e surpinzător dacă şi eu g
Inima sau Mintea?
Început de Andruta*, Lun 23 iul 2007 · 445 răspunsuri · 39.423 vizualizări · închis
lupini a scris:De ce crezi că e surpinzător dacă şi eu g
minaluidracula a scris:pentru ca pari genul care foloseste prea des si prea mult "iubirea" in exprimare...si am presupus, poate gresit, ca ai alege sa mergi dupa "inima" indiferent de consecinte.
Aş fi ales asta
lupini a scris:Aş fi ales asta
Editat Mie 25 iul 2007 16:08
minaluidracula a scris:-aia care si-au "luat-o" si aleg ratiunea (desi ma indoiesc sincer ca nu e in codul lor genetic sa si-o mai ia)
Aici mă
Editat Mie 25 iul 2007 16:11
minaluidracula a scris:
Misto citat !
de multe ori inima completeaza ratiunea
geometricus a scris:de multe ori inima completeaza ratiunea
aici te contrazic...inima o ia razna de multe ori , iar ratiunea intervine prea tarziu in general.
pasa11 a scris:Foarte adevarat.aici te contrazic...inima o ia razna de multe ori , iar ratiunea intervine prea tarziu in general.
Depinde ce intelegem prin inima - unii inteleg senzatii, emotii. Este altceva decat sentimente = emotie +constiinta/constienta emotiei sau senzatiei.
Kazantzakis cand spunea inima se referea la pasiune, patima, ravnire, impuls. Atunci cu atat mai mult e nevoie de ratiune. Si spuena ca inima e o nebuna, arde un butoi de ulei si iti in schimb o maslina. Calea senzatiei e paguboasa, cu alte cuvinte - pre amutl asuferinta si pre aputina carte.; pre amulta sbatere si prea putina pace.
Daca vb de ratiune, la care ne referim. La logica liniara sau la gandirea creativa? La ratiunea care urmeaza traseul consecintei, preluand experienta ascendentilor, repetand schemele lor de gandire? Sau ne referim la gandirea spatiala, cuprinzatoare, capabila sa inteleaga lucrurile stratificat vazand interconexiunile dintre elemente aparent disparate - aceea care de exemplu intelege ca binele e intergat in rau sin invers, ca ele coexista, ca nu este un rai separat de iad, ca totul este in Creatie. Acea gandire integratoare nu separatoare.
Mintea si inima sau gandirea si sufletul coexista si colaboreaza. Asa suntem construiti. Asa de bine colaboreaza ca uneori isi pot lasa una aalteia intaietatea. Dar cu stire asi vegherea celeilalte parti. Si nu ne simtim mai in siguranta asa?