Crize de isterie sau ceva de genul

L_Raven a scris:

Pisica nu te ajuta. Gandacii aia negrii, parca se numesc gandaci de grau, emana un miros pe care pisicile nu il suporta.

Eh nu. Pentru motanul meu sunt delicatese... linge si parchetul Si da! il hranesc. ;)

Ia zii Sabrinna... il vrei? Mananca orice fel de insecta: gandaci, fluturi... degete de la picioare

Sabrinna a scris:

Presupunand ca ai competente in domeniul psihologiei... daca imi doresc asa de mult atentie... de ce nu incerc sa ma arunc de pe un bloc? La urma urmelor as face si spectacol. :D De ce se manifesta doar in cazul gandacilor? Eram singura acasa, n-am urlat sa trezesc vecinii, nu am facut show. Am fost discreta si am iesit in liniste afara, pentru a nu atrage atentia. Caci da, doresc sa atrag atentia, dar sunt selectiva, nu doresc sa atrag atentia `en gros`. Iar cu aceasta problema nu as putea sa-i atrag atentia cui mi-as dori eu, deci... argumentul tau cade.Eu doar cer un sfat, de asta am postat aici. Daca vroiam atentie pe forum, altele ar fi fost metodele prin care as fi incercat sa o obtin.Pai... l-am vazut la ora 2.30 am si am stat afara pana s-a luminat, tramvaiele au inceput sa circule... Adica vreo 5. Recunosc, nu toata noaptea, caci nu l-am vazut la 22.00. In cazul acesta m-as fi dus la cineva acasa. :cry:

Fobii, fobii, hai sa va povestesc un caz de la psihiatrie.

Un batran internat la psihiatrie a fost pus in camasa de forta dis de dimineata de catre asistentii medicali (era prin 1995, acum nu se mai practica oficial). L-au pus in camasa de forta pentru ca deranja colegii de salon. Se spala cat era noaptea de lunga din 10 in 10 minute pe maini pentru a indeparta microbii. Avea fobie de microbi.

Un coleg de salon glumet i-a spus dupa ce batranul striga disperat sa fie eliberat ca sa mearga la chiuveta:

"Nea X-ulescu, te tot invartisi, te tot invartisi pana cazusi cu curu in p...a"

Batranu evident ca nu era preocupat decat de suferinta sa "microbiana", desi gluma colegului de salon era bine venita.

Nici un tratament nu mai avea efect in cazul respectiv, decat camasa de forta. Era dus periodic la psihiatrie pentru internare fiindca familia nu-l mai suporta.

Morala: cei cu fobii, daca nu vor sa ajunga la camasa de forta, sau chiar sa se arunce de pe bloc pentru a scapa de "suferinte", ar face bine sa afle cat mai urgent cauza fobiilor.

Alt caz: o femeie in varsta de 60 de ani, a fost dusa sa locuiasca la fiica ei casatorita.

Cand fiica ii facea o prajitura, ea spunea ca nu mananca pentru ca fiica ei vrea sa o otraveasca. Altadata spunea ca i-au pus sticla in placinta. Arunca placinta jos si o calca cu picioarele pe gresie sa auda daca scartie sticla sub talpile papucilor de casa.

Fobiile sunt un simptom al unei nevroze avansate. Nu e obligatoriu sa ajungi de la nevroza la psihoza trecand prin depresie.

Poti ajunge la psihoza de la nevroza printr-un interval de mijloc presarat de fobii diverse.

Fobiile sunt un semnal de alarma serios. De fapt ritualul pe care il face fobicul pentru a scapa de obiectul fobiei e o compulsie.

Fie ca sunt sau nu gandaci sau microbi, nevroticul fobic are nevoie de acel ritual prin care inlatura obiectul fobiei.

Daca nu mai sunt gandaci, ii va inventa.

Vine o vreme cand medicamentele nu mai au efect. Iar sinapsele care paraziteaza creierul sunt atat de multe incat nici un psihoterapeut nu le mai poate rupe.

Inceputul e insidios, nu pare nimic grav, dar se tot amplifica iar finalul e urat de tot.

Multumesc iosafat.

Nu am mai avut rabdare sa citesc decat primele doua pagini...fobia asta exista si nu o constientizezi decat atunci cand esti pus in fata ,,monstrului"

Eu nu stiam ca nu-i suport,dar am patit-o si de atunci am grija,si evit orice misca si are mai mult de 4 picioare,ori antene sau clesti.

Intr-o vara stateam linistita in camera si cineva care fusese la pescuit si adusese si raci,a intrat val vartej in camera sa-mi arate un rac mare fiert.Atunci am avut prima criza...au ras toti de mine,mai ales ca era rosu tot...dar nu ma puteam abtine...imi venea sa ma urc pe pereti.

Intre timp,am incercat sa studiez minunile miscatoare,sa vad daca intradevar m-ar putea manca,si am reusit sa-i fac suportabili...dar tot nu-i iubesc.