Neimportant. Pentru a te lamuri: Culianu si Eliade sunt observatori ai fenomenului. Nu ei insisi fabrica aceste mituri, ei doar le studiaza originea, evolutia si disimularea lor in societatea moderna sub forma de simboluri. Indobitocirea omului si domesticirea ideilor sale, primul pas spre a fi un bun crestin, se refera exclusiv la portretul general al omului si nu la observatorii fenomenului. Nu am spus eu ca nea Vasilica de la Valenii de Sus sufera de sindromul bigotismului, ci efectiv am facut referire la pragul imediat superior nazuintelor omului si la formele de contractare ale acestor nazuinte pe termen lung. Sau chiar vrei sa crezi ca esti un comteplator desavarsit al artei divine? Eu refuz sa cred ca suflatul in ciorba este un act cu involutii demurgice. Omul este important, ulterior vin si stapanii lui.
Care este scopul existentei umane
Început de DAVIDDRAGOS, Lun 16 iul 2007 · 351 răspunsuri · 42.595 vizualizări
AshOfPoets a scris:Neimportant. Pentru a te lamuri: Culianu si Eliade sunt observatori ai fenomenului. Nu ei insisi fabrica aceste mituri, ei doar le studiaza originea, evolutia si disimularea lor in societatea moderna sub forma de simboluri.
Asta este observatia de suprafata. Citeste-l tu pe Culianu si sustine apoi in continuare ca in toata afacerea asta, esenta este studiul istoric al unor mituri fantastice si inofensive, fara corespondent in viata reala.
Dar cum sa vada mai mult cine nu vrea?
Vad ca ai schimbat subtil macazul. Am denuntat in mod voit "misterul divin" ca fiind o prinsoare prea abstracta pentru mintile noastre. Am invocat omul ca fiind fabricatorul acestor "mituri si realitati". Tot ceea ce ai spus ulterior imi da dreptate, omul este masura lucrurilor cognoscibile noua, iar noua ne revine obligatia de a fi sedusi sau nu de aceste transparente.
AshOfPoets a scris:Vad ca ai schimbat subtil macazul. Am denuntat in mod voit "misterul divin" ca fiind o prinsoare prea abstracta pentru mintile noastre. Am invocat omul ca fiind fabricatorul acestor "mituri si realitati".
Stii ca in lumea noastra nu iese fum fara fara foc. In special cand iese foarte mult fum.
Dar stii ca tot ce arde cu flacari mari emana esente. Si mie imi miroase ingrozitor afacerea asta cu misterele impenetrabile. Nu sunt scientolog, dar ma rezum la a ma cunoaste pe mine, omul din mine, la a-l supune la tot soiul de incercari, care sa deuterizeze omul din tine pana la neantizare. Focul meu mocneste cu flacari mari. M-a aprins lumea.
Pariez ca n-ai incercat sa descoperi misterele prin experimentare directa. La ce fel de incercari te-ai supus atunci? Te-ai supus fumului, nu focului.
Pippo a scris:Pariez ca n-ai incercat sa descoperi misterele prin experimentare directa. La ce fel de incercari te-ai supus atunci? Te-ai supus fumului, nu focului.
Valeleuuu... imi pun poalele in cap aici. Blasfemie aici. Te supraestimez. Cum?! Experimentare directa a misterului divin? Crede-ma cand spun, sunt supus unor suplicii care nici in filme nu le vezi. Autoflagelarea vine sub multe forme. Schopenhauer spune : "Uneori o durere morala nu poate fi anulata decat de o durere fizica intensa". Iar aici nu ma refer la masochisme, la fel cum nici mai-sus amintitul nu o face. Cioran a folosit un termen foarte drag mie: Samprakharmaphalatyaga, care denunta exact spusele mele. Sunt insurgent in toate credintele posibile. Inca o data revin asupra mea insami, si marturisesc ca nu am de gand sa imi expun aici viscerele prin care sa demonstrez cuiva cat de mult am experimentat si care sunt instrumentele mele de lucru. Dar am invatat ceva pretios de la toata balbaiala religiilor false: mi-am asumat martirul lor, eroii lor, supliciile lor, si mi le-am incredintat mie insumi. Nu imi este teama de continutul pocalului, atata timp cat cortinele sunt inca in spatele meu.
Dar ai incercat sa-ti identifici si sa-ti indrepti greselile in orice? Perfectiunea nu poate fi atinsa lucrand doar cu fasii, ci cu toata haina.
Suferinta provine din indreptarea greselilor si a viciilor. Alte feluri de suferinta sunt pur masochism sau ignoranta, si nu reprezinta o cale.
E gresita ideea ca suferinta in sine conduce spre divin. Cum spuneam mai sus, suferinta pentru divin provine doar din indreptarea (sau incapatanarea in neindreptarea) greselilor. Drogatul sufera cumplit cand i se iau drogurile, totusi rezultatul este purificator.
Compari tribulatii ontologice, practic curiozitatea, artificiul cel mai pretuit al oamenilor cu un drog. Fie. Atunci sunt cel mai depravat si vicios dintre oameni.
Cat despre suferinta, ignoranta provine intocmai de la necunoasterea ei. Intelepciunea folclorica de care abuzezi nu se aplica in acest caz. Suferinta este forma cea mai intima de exprimare a spiritualitatii. Iar eu mi-am propus sa fiu intim cu mine.
``Scopul existentei omului este acela de-a produce gunoaie...`` chiar si atunci cand produce cultura , tehnologie, si religie...
Omul trebuie sa-si manifeste puterea ...asupra naturii ..asupra semenilor...folosind in acest scop diverse mijloace ...crude , umane, tehnice, ideologice,istorice,...
``Scopul scuza mijloacele ``
Citim atatea lucruri frumoase in cartile de religie...Si de unde pana unde ``oameni cu adevarat religiosi `` ne-ndeamna sa-i exterminam pe altii ``necredinciosi``...
Trebuie singuri sa descoperim care e ``chemarea diavolului`` ...si sa nu-i raspundem...Cred ca la asta se rezuma tot scopul existentei umane...