Început de DAVIDDRAGOS, Lun 16 iul 2007 · 351 răspunsuri · 42.595 vizualizări
Pippo a scris:Care este scopul existentei animalelor (cu exceptia omului), plantelor si a materiei brute?
Sa se "nasca", sa traiasca/existe si sa moara/dispara.
iar din perspectiva noastra egoista, scopul lor e sa existe pentru noi, pentru a ne incanta, pentru a ne distra, a ne hrani...
in fine, pentru a-si completa fiecare locul in lantul trofic.
mica_curioasa a scris:Sa se "nasca", sa traiasca/existe si sa moara/dispara.iar din perspectiva noastra egoista, scopul lor e sa existe pentru noi, pentru a ne incanta, pentru a ne distra, a ne hrani...
in fine, pentru a-si completa fiecare locul in lantul trofic.
As spune si eu ca ele traiesc intr-un fel sau altul pentru noi, asta deoarece noi (care spre deosebire de ele se pare ca ne dezvoltam mentalul si creativitatea de la o generatie la alta) fara ele nu am avea mediul propice dezvoltarii noastre. Deci scopul existentei lor pare a fi intr-adevar favorizarea dezvoltarii inteligentei materiei, a carei culme pe pamant evident o reprezinta omul.
Ca multi oameni nu respecta mediul si abuzeaza de puterea lor asupra organizarilor inferioare ale materiei, asta este o problema de organizare a inteligentei supreme. Puterea creaza monstrii. Dar fara pasi in fata nu exista evolutie. Orice pas prezinta riscuri care nasc greseli. Omul din greseli invata (mai devreme sau mai tarziu).
Eu sper ca omul sa fie intr-adevar mai inteligent de la o generatie la alta, si sa nu fie doar o parere de-a mea. ;)
Pippo a scris:Eu sper ca omul sa fie intr-adevar mai inteligent de la o generatie la alta, si sa nu fie doar o parere de-a mea. ;)
din al meu pdv. nu inteligenta ar trebui sa fie scopul nostru. inteligent a fost acela care a descoperit puterea atomica si alti inteligenti au folosit-o intr-un mod oribil si rusinos pentru niste fiinte care detin suprematia pe firicelul de pamant pe care-l numim casa.
scopul nostru tre sa fie intelepciunea si modestia. daca uitam de modestie si ne-o luam in cap in ideea ca putem face orice, putem la fel de usor sa depasim niste limite ale ororii. de cate orori nu e capabila fiinta umana, pe langa lucrurile minunate pe care le poate face?!
Pippo a scris:Care este scopul existentei animalelor (cu exceptia omului), plantelor si a materiei brute?
dece cu exceptia omului? acelasi "elan vital" este prezent si in firul de iarba si in amoeba si in Obama. cum a pornit acest motor se stie. care-i scopul? -niciunul, cred.
discriminarea intre om si restul fiintelor e o prostie, o dovada de emfaza teologica.
...cinic!?. a scris:dece cu exceptia omului? acelasi "elan vital" este prezent si in firul de iarba si in amoeba si in Obama. cum a pornit acest motor se stie. care-i scopul? -niciunul, cred.discriminarea intre om si restul fiintelor e o prostie, o dovada de emfaza teologica.
Omul si firul de iarba au acelasi elan vital, dar firul de iarba nu prezinta inteligenta creativa. Imi poti arata o carte scrisa de firul de iarba? Sau organizarea politica a firelor de iarba? Sau dragostea pana la sacrifiu a firului de iarba? etc etc
mica_curioasa a scris:din al meu pdv. nu inteligenta ar trebui sa fie scopul nostru. inteligent a fost acela care a descoperit puterea atomica si alti inteligenti au folosit-o intr-un mod oribil si rusinos pentru niste fiinte care detin suprematia pe firicelul de pamant pe care-l numim casa.scopul nostru tre sa fie intelepciunea si modestia. daca uitam de modestie si ne-o luam in cap in ideea ca putem face orice, putem la fel de usor sa depasim niste limite ale ororii. de cate orori nu e capabila fiinta umana, pe langa lucrurile minunate pe care le poate face?!
Intelepciunea implica inteligenta, o inteligenta profunda. Depinde de reprezentarile pe care le dam termenilor in care gandim. Inteleg la ce te referi. Oricum m-am referit la o organizare inteligenta complexa a materiei.
Rautatile ce se intampla in lume depind de o serie de factori, dintre care inteligenta nu este pe primul loc. Mi-a ramas in minte o replica dintr-un film cunoscut: "armele nu omoara oameni, oamenii omoara oameni". Oamenii nu sunt inca toti destul de inteligenti. Deci nu sunt inca toti intelepti (inteligenta profunda).
Cu cat inteligenta este mai mare, posibilitatile sunt mai mari, riscurile sunt mai mari, deci si ororile ce se pot face sunt mai mari. Raul face parte din procesul de evolutie. Observatia ar fi ca evolutia nu se realizeaza direct spre perfectiune, ci imperfectiunile se perfectioneaza.
Dar sa revenim. Fara animale, plante si pamant, noi nu ne-am putea manifesta inteligenta. Deci scopul lor este sa sustina inteligenta. Deci scopul universului pare sa fie acela de a sustine organizarea inteligenta a materiei. Deci scopul nostru rezulta a fi acela de a sustine dezvoltarea inteligentei (implicit a noastra - inteligenta suprema de pe pamant). Sau nu? (...)
DAVIDDRAGOS a scris:multumim ca ne impartasesti sentimentele si simtamintele tale si totodata le si respectam.noi aici incercam prin cumularea ideilor si discutarea lor sa gasim atit cit putem niste raspunsuri la intrebari care mistuie fiinta umana .
simpla afirmatier fara un suport real nu rezolva citusi de putin discutiile noastre.
iti respect credinta curata in dumnezeu dar eu caut niste raspunsuri la care dumnezeul tau sau al altora nu se oboseste sa n-i le dea.
Desi e un topic de filozofie,voi explica in cuvinte simple,fara pretentii de persoana sofisticata si erudita.Adevarurile vietii,de fapt sunt foarte simple.Ce rost are existenta unui om fara iubire?Nici unul.Fie ca e vorba de iubirea fata de o persoana,pasiunea fata de ceeea ce facem(studiu,cercetare,arta etc),lucrurile acestea ne motiveaza sa mergem mai departe si sa ne "consumam"(daruim) in totalitate.Si nu oricum:cu bucurie,incredere etc.Dar scoateti dragostea fata de Divinitate din sufletul vostru si veti vedea ca totul se transforma in cenusa.Oricat de inteligent ar fi cineva,oricat de frumos,oricat de realizat profesional sau afectiv,fara Credinta are sufletul pustiu si e nefericit.Am vazut nenumarate cazuri.Iar o persoana,oricat de greu incercata ar fi,chiar pe patul mortii,va gasi in Credinta puterea de a zambi si de a simti bucurie.Deci,filozofia mea de viata e foarte simpla!Cele mai importante stiinte,cele mai mari si mai stralucitoare bogatii nu folosesc la nimic,fara acest adevar atat de simplu:Dragostea!Asta e sensul vietii!Si daca voi aveti dragostea pentru filozofie,pentru familie,pentru arta sau orice altceva,stati linistiti ca tot aici veti ajunge:la Dumnezeu! :roll:
lorelai1907 a scris:Desi e un topic de filozofie,voi explica in cuvinte simple,fara pretentii de persoana sofisticata si erudita.Adevarurile vietii,de fapt sunt foarte simple.Ce rost are existenta unui om fara iubire?Nici unul.Fie ca e vorba de iubirea fata de o persoana,pasiunea fata de ceeea ce facem(studiu,cercetare,arta etc),lucrurile acestea ne motiveaza sa mergem mai departe si sa ne "consumam"(daruim) in totalitate.Si nu oricum:cu bucurie,incredere etc.
Pana aici suna bine.
Dar scoateti dragostea fata de Divinitate din sufletul vostru si veti vedea ca totul se transforma in cenusa.Oricat de inteligent ar fi cineva,oricat de frumos,oricat de realizat profesional sau afectiv,fara Credinta are sufletul pustiu si e nefericit.Am vazut nenumarate cazuri.Iar o persoana,oricat de greu incercata ar fi,chiar pe patul mortii,va gasi in Credinta puterea de a zambi si de a simti bucurie.Deci,filozofia mea de viata e foarte simpla!Cele mai importante stiinte,cele mai mari si mai stralucitoare bogatii nu folosesc la nimic,fara acest adevar atat de simplu:Dragostea!Asta e sensul vietii!Si daca voi aveti dragostea pentru filozofie,pentru familie,pentru arta sau orice altceva,stati linistiti ca tot aici veti ajunge:la Dumnezeu!
Aici ai luat-o serios pe ulei. E greseala cea mai comuna pe care o fac cei care sunt motivati, in comunicarea cu ceilalti, de o dorinta bolnavicioasa de a se crede mai speciali decat altii prin atasamentul fata de niste asa-zise adevaruri supreme; dragostea ta fata de Dumnezeu este a ta, proprie si personala. Cand extrapolezi prin judecati de valoare la adresa tuturor pe baza acestui adevar personal, cum o faci mai sus, te pierzi pur si simplu in ignoranta.
Ce nu vreti voi nicicum sa acceptati, pentru ca v-ar pune in rand cu lumea, e ca singurele adevaruri colective, accesibile tuturor, sunt cele pe care le putem filtra intr-un mod sistematic si rational. Si nu, asta nu inseamna ca dincolo de rational nu exista altceva. Si nici ca Dumnezeu nu exista. Inseamna insa ca ceea ce e dincolo de rational e crezul tau, si atat. Care nu e nici mai bun, nici mai rau, decat crezul altora, pentru ca nu exista baza de comparatie. A intelege asta nu are nici o treaba cu credinta (sau nu) in Dumnezeu. E nevoie doar de o farama de obiectivism si bun simt fata de ceilalti.
Editat Dum 25 oct 2009 03:09
Din punctul meu de vedere, scopul existentei ar fi evolutia pe plan spiritual, sperand sa atingem vreodata intelegere si echilibru sufletesc legat de propria noastra existenta...intelegerea interioara, descoperirea de sine fiind esentiala.
Chiar daca pentru altii scopul nu reprezinta altceva decat :construirea unor case, mantuirea, existenta insusi, s a m d, fiecare vede un anumit scop in functie de nivelul pe care se afla, de unde si tendinta de a fi intoleranti cu oamenii care cred in altceva decat noi.
fitzroy a scris:
dar de ce nu te gandesti ca acesta e felul ei de a vedea a simti si a-si gasi locul si rostul. de ce raportezi nevoia ei de credinta intr-o divinitate la nivelul de evolutie comparat cu al celorlalti?
daca eu am nevoie sa cred in Dumnezeu pentru a simti ca am un sens, ma face asta mai speciala ca ceilalti? e o problema intre mine si eu-l meu.
de ce tre sa fie vba de un crez. e doar un sentiment care normal ca se extrapoleaza. el isi bazeaza f mult existenta raportandu-se la ceilalti.
mica_curioasa a scris:dar de ce nu te gandesti ca acesta e felul ei de a vedea a simti si a-si gasi locul si rostul. de ce raportezi nevoia ei de credinta intr-o divinitate la nivelul de evolutie comparat cu al celorlalti?
Exact!Specificasem pe undeva mai sus ca e modul meu,personal de a vedea lucrurile.Nici macar nu subliniez ca e ceva specific religiei mele,sunt convinsa ca indiferent de religia avuta,sunt multe persoane care gandesc si simt asa.Bineinteles ca respect viziunea fiecaruia de a se raporta la lume si la Divinitate,doar fiecare se intalneste cu Dumnezeu in felul lui!Tu te intalnesti in felul tau,eu in al meu.Ce avem comun,e Dragostea!Asa cum spuneam,pentru inceput poate fi doar pentru o persoana,doar pentru filozofie etc(depinde de fiecare).Dar ne vom intalni cu siguranta pe un teren comun,desi poate vom ajunge pe cai diferite.Repet:sensul existential e Dragostea!Si dragostea e Dumnezeu.Dumnezeu e tot ce e bun si frumos pe lumea asta:iubirea fata de parinti,fata de copii,fata de mine si de tine,fata de Dumnezeu,fata de Lumina,fata de Pace ,de Echilibru.E Tot!Daca esti pe acest forum,cautand raspunsuri existentiale,e pentru ca esti o persoana buna,care iubeste Lumina.Poate ca deja ai gsit-o sau o vei gasi.In felul tau,bineinteles.Intelegi?