SA NE CUNOSTEM intai PE noi

desigur multi dintre noi am facut gesturi de marinimie fata de cei aflati in suferinta

dar nu mereu stim daca ''eforturile'' noastre au ajuns unde trebuiau

nu e dificil de gasit limita de desparte cele doua notiuni, daca si dorim asta

in cazul donatiilor mai consistente suntem tentati din cand in cand sa simtim ca gestul a adus alinarea sperata

care e cea mai buna cale de a ajunge la semenii nostri mai sarmani?

voi cum ati proceda?

pentru a intelege firea umana sa ne privim intai pe noi insine

Cumparam ceva de la un magazin.Un aurolac statea cum mana intinsa chiar langa casa de marcat - asa i zice parca-.Imi cere 5000 lei...Ii zic ;

"ba nu ti dau ca ti iei aurlac" Rapunde "nu mi iau nenea" ..."Atunci zi ce vrei sa ti iau de mancare si ti iau eu"..."ce o fi " raspune el din nou.... rog sa mi cantareasca ceva mezel, paine ,mustar etc... el sare "dati mi nenea mie banii ca mi iau eu maine ca acu' abeea am mancat" ..."nu ti dau ma nici un ban" - eram in discutii cu el... ii spun ca ori ii cumpar ceva dulce sau o fructa ori plec..."o portocala sare el repede" ..."o portocala zic" ...cantareste fata portocala si mi o intinde repede - obs ca ma grabesc -...ii dau portocala iar el imi spune " punga nenea ...nu v a dat punga "...m am prins imediat..."ia ma portocala ca nu ti dau nici o punga"...ies din magazin ...el dupa mine..."multumesc nenea multumesc" ...in doi pasi marunti si cateva secunde mi au trecut prin cap doua trei argumente ce mi spuneau ca am procedat bine - ca si ar lua droguri ,ca s ar imbolnavi etc- si unu care mi spune sa ma pun in locul lui sa vad daca as fi in stare sa accept realitatea intr o constienta deplina- era un frig crunt -.Ma opresc ,scot 10 lei din buzunar ii dau si plec...nici un cu placere nici un nimic...de atunci am incetat sa le mai cumpar eu de mancare si alte abureli din astea...inca ii mai intreb ce vor de mancare dar care mi raspunde ca vrea bani ii dau banii si gata .e clar ca si cumpara aurolac dar daca as fi in locul lui mi as cumpara altceva?nu.

Sunt oameni care chiar au nevoie de ajutor , din pacate am ajuns in faza in care nu mai stim unde se termina nevoia si incepe interesul . Am cunoscut o familie cu un copilas bolnav , copilasul avand o boala genetica ce nu putea fi tratata , insa parintii se incapatanau sa lupte pentru viata acestuia .Apar tot timpul oameni care solicita ajutor pentru tratamente , pentru ca stiu ca acest lucru i-ar putea ajuta . Problema este in ce masura acesti bani sunt folositi in scopul in care au fost donati si daca nu cumva ajung sa aibe un cu totul alt scop .

Ce as face eu daca as fi in locul lor ? Probabil acelasi lucru , omul are datoria de a-ncerca . Nu intotdeauna gesturile noastre de " marinimie " au rezultatul dorit , multe din ele duc la adancirea problemelor , dar asta nu mai tine de ceea ce ne dorim noi sa facem ci de ceea ce inteleg ceilalti sa faca .

intr-o zi pe str m. eminescu la semaforul de la hotelul dorobanti, la portiera din stanga se infiinteaza o batranica ce parea tare sarmana. mereu am in masina maruntis si ii intind o bancnote de 10.000lei(vechi) pe care o si pregatisem caci o zarisem prin oglinda in timp ce se apropia. imi ia bancnota si ma intreaba parca cu ironie: da una de 50.000 nu ai ?...recunosc am ramas putin descumpanit

in alta zi eram in masina cu sora mea pe stefan cel mare, pe langa spitalul de urgenta, cand doi prichindei jegariti au dat buzna sa imi murdareasca parbrizul cu un lichid indoielnic...nu le-am dat nimic si sora mea m-a apostrofat. am tras pe dreapta langa bordura si am asteptat pret de cateva minute....un fluierat strident si micii spalatori de parbrize s-au dus la masina parcata in fata mea, un BMW negru unde au dat banii primiti pana atunci unui individ portator de lant greu din aur la gat.......sora-mea si-a cerut scuze......

desigur sunt doar intamplari banale, dar cum stim ca gestul nostru chiar ajuta intr-un mod real???

puiu.t a scris:

desigur multi dintre noi am facut gesturi de marinimie fata de cei aflati in suferinta

dar nu mereu stim daca ''eforturile'' noastre au ajuns unde trebuiau

nu e dificil de gasit limita de desparte cele doua notiuni, daca si dorim asta

in cazul donatiilor mai consistente suntem tentati din cand in cand sa simtim ca gestul a adus alinarea sperata

care e cea mai buna cale de a ajunge la semenii nostri mai sarmani?

voi cum ati proceda?

pentru a intelege firea umana sa ne privim intai pe noi insine

Sunt de acord cu gesturile umanitare.Mereu pic in 'plasa' loc. Dar vezi tu,puiule,uneori ti-e mila de dracu.

Deci care-i pointu'?

din pacate nu stiu solutia corecta, ideala caci de multe ori ma pacalesc si eu....

dar sa citim si alte opinii....

puiu.t a scris:

intr-o zi pe str m. eminescu la semaforul de la hotelul dorobanti, la portiera din stanga se infiinteaza o batranica ce parea tare sarmana. mereu am in masina maruntis si ii intind o bancnote de 10.000lei(vechi) pe care o si pregatisem caci o zarisem prin oglinda in timp ce se apropia. imi ia bancnota si ma intreaba parca cu ironie: da una de 50.000 nu ai ?...recunosc am ramas putin descumpanit

in alta zi eram in masina cu sora mea pe stefan cel mare, pe langa spitalul de urgenta, cand doi prichindei jegariti au dat buzna sa imi murdareasca parbrizul cu un lichid indoielnic...nu le-am dat nimic si sora mea m-a apostrofat. am tras pe dreapta langa bordura si am asteptat pret de cateva minute....un fluierat strident si micii spalatori de parbrize s-au dus la masina parcata in fata mea, un BMW negru unde au dat banii primiti pana atunci unui individ portator de lant greu din aur la gat.......sora-mea si-a cerut scuze......

desigur sunt doar intamplari banale, dar cum stim ca gestul nostru chiar ajuta intr-un mod real???

Nu prea avem cum. Cum a spus cineva mai sus,

Nu intotdeauna gesturile noastre de " marinimie " au rezultatul dorit , multe din ele duc la adancirea problemelor , dar asta nu mai tine de ceea ce ne dorim noi sa facem ci de ceea ce inteleg ceilalti sa faca .

Eu nu dau bani la cersetorii care miorlaie prin metrou, celor care sed pe trotuar cu mana intinsa, sau puradeilor care te urmaresc dupa ce iesi dintr-un magazin ("Nenea/Tanti, da-mi si mie un ban!").

Nu cred ca banii o sa-i ajute cu ceva, mai ales daca sunt copii.

Ce-i drept, daca vad cate-un batran imbracat cam jerpelit care totusi nu cere nimic, si care doar sta pe strazi pentru ca n-are ce face/unde sa se duca, mi se mai face mila si-i dau maruntis sau mancare.

Mai sunt unii care, dupa parerea mea, merita un ban, cum ar fi cei de langa alimentara, care te ajuta sa cari pungile pana la masina, de exemplu. E problema lor ce fac cu banii primiti, dar cel putin au facut ceva pentru banii aia.

Eu cred ca daca cei in putere vor sa iasa din aceasta situatie, pot. Dar din pacate, e mai convenabil asa.

Cei din metrou cred ca castiga aproximativ 20.000/vagon, si daca fac asta timp de 8 ore sa zicem, ar castiga cateva sute de mii/zi. Deci in fiecare luna castiga cateva milioane, aproape cat un salariu minim pe economie, poate mai mult. Cine stie?

Miss Take a scris:

Sunt de acord cu gesturile umanitare.Mereu pic in 'plasa' loc. Dar vezi tu,puiule,uneori ti-e mila de dracu.

Deci care-i pointu'?

ajuta l pe dracu de cateva ori si se imblanzeste garantat

s-ar putea sa te inseli aici...

daca il ajuti pe dracu de mai multe ori te va ataca si iti va reprosa ca nu-l destul...si la sfarsit te va batjocori ca ai fost prost ca l-ai ajutat

Sch a scris:

s-ar putea sa te inseli aici...daca il ajuti pe dracu de mai multe ori te va ataca si iti va reprosa ca nu-l destul...si la sfarsit te va batjocori ca ai fost prost ca l-ai ajutat

SeqenenreTao a scris:

ajuta l pe dracu de cateva ori si se imblanzeste garantat