Buna ziua tuturor,
Chestia asta cu ziua a 7-a, daca e sau nu zi de inchinare...este un subiect atat de invechit...incat ma gandesc inca daca are rost sa intru in discutie. Agresivitatea tipica cu care adventistii trateaza subiectul in cauza este factorul care ma pune pe ganduri.
Daca ar fi sa luam de bun ce zice apostolul Pavel in epistolele lui catre Galateni si Romani (am o multime de versete care pot fi puse la 'bataie"), in esenta nu are importanta in ce zi te inchini lui Dumnezeu ci important este sa faci acest lucru zi de zi, in gand, vorba si fapta. Mai apoi, apostolul Pavel zice ca daca oamenii ar fi mantuiti prin tinerea poruncilor (adica a Legii), inseamna ca degeaba a mai murit Hristos. Si are logica si pentru un copil ceea ce vrea Pavel sa spuna prin aceasta. Adventistii spun ca doar daca tii Sabatul si intreaga Lege (Cele 10 Porunci) poti fi mantuit. Adica mantuirea s-ar obtine prin eforturi omenesti. Atunci, sa imi spuna si mie vreun adventist care mai e scopul venirii, suferintei, mortii si invierii lui Hristos ?
Realitatea biblica pe care adventistii nu vor sau nu pot sa o inteleaga este ca oamenii nu pot ajunge in cer intrucat au pacatuit cel putin odata in viata lor. O singura minciuna, alba sau neagra, mica sau mare, te duce direct in iad (Apocalipsa spune ca "toti mincinosii au partea lor in iazul de foc"). Un singur obiect furat si esti HOT, si nici un hot nu va vedea imparatia lui Dumnezeu (1Corinteni 6:9-10). Este suficient sa privesti cu pofta la o persoana care nu este sotul sau sotia ta si ai si savarsit ADULTER, asa cum spune Biblia. Nu e nevoie sa faci neaparat fapta respectiva, pentru ca Dumenzeu va judeca si gandurile, si vorbele si faptele oamenilor. Apoi, in definitia biblica pentru crima intra si dispretul sau ura fata de aproapele. Tot asa, orice blasfemiator si orice inchinator la idoli are iadul ca soarta vesnica.
Sa ii vad eu pe adventisti ca se duc la un judecator si, odata gasiti vinovati, ii spun judecatorului "stiti, domnule judecator, e drept ca am furat sau ca am mintit, dar am mai dat si bani la saraci, asadar ma puteti ierta". Ce judecator cinstit te-ar putea ierta de o incalcare a legii pe baza faptului ca mai ai si alte fapte bune ? Faptele bune sunt recomandabile, dar ele nu te scutesc de pedeapsa pentru incalcarea legii.
Unii zic "mi-am cerut iertare, deci o sa fiu impacat cu Dumnezeu". Ok, du-te la un judecator si spune-i "da, recunosc ca sunt vinovat de crima, dar imi cer iertare si promit sa nu mai fac niciodata o astfel de fapta". Nici un judecator cinstit nu te-ar ierta doar pentru ca iti pare rau. Pedeapsa trebuie aplicata.
Tot asa este si cu tinerea sau nu a Sabatului, oricare zi din saptamana ar fi acesta. Poate ca ar fi laudabil sa Il cinstesti pe Dumnezeu intr-una din zilele saptamanii, dar asta nu te salveaza de la pedeapsa daca ai savarsit cel putin un pacat in viata ta. Unii zic ca ei nu au pacatuit niciodata. Ar trebui sa faca apel la constiinta lor. Vor afla repede adevarul.
Daca am fi onesti cu noi insine, am descoperi ca suntem vinovati si am merita iadul. Dar inchipuie-ti ca in sala de judecata, cand sa ti se pronunte sentinta de inchisoare pe viata, intra cineva si spune: "Eu am dat tot, am sacrificat tot ce am avut pentru ca tu sa fii iertat. Platesc eu in locul tau". Ce faci, accepti sau nu ? Cei mandri, de regula spun, in mandria lor, "nu, fiecare trebuie sa plateasca pentru faptele lui". As vrea sa ii vad intr-o situatie reala cum ar reactiona. Orice om normal la cap ar accepta eliberarea. Acesta este sensul jertfei lui Hristos. El a venit pentru a plati in locul nostru, al celor care acceptam acest lucru, pedeapsa pe care altfel ar fi trebuit sa o platim fiecare dintre noi si care ne-ar fi dus in iad.
Dar dupa acceptarea platii de catre Hristos, ce atitudine ar trebui sa avem fata de El ? Daca eu te-as salva de la inec, ce atitudine ai avea fata de mine ? Sunt sigur ca imi vei ramane recunoscator toata viata. Tot asa, Dumnezeu ne cheama sa recunoastem ca in afara jertfei lui Hristos, nu exista alta cale de mantuire, sa ne pocaim de faptele noastre, sa acceptam jertfa lui Hristos ca plata pentru pacatele noastre si sa demonstram recunostinta noastra fata de El prin a-L urma in tot ceea ce El ne porunceste. De data aceasta nu din dorinta de a demonstra ca am fi meritat ceva, ci din dragoste si din multumire fata de ceea ce El a facut pentru noi.
Detalii se gasesc la Ministerul Afacerilor Eterne - www.wdjd.ro

