Ingp a scris:Aceiasi chestie...o interpretare personala....te-am mai intrebat o data pe ce baza interpretezi asa... de unde stii? ca asta e interpretarea corecta?... data viitoare posteaza doar textul s dedesupt interpretarea proprie... fara paranteze in text...
Inainte sa imi critici parantezele , te-as ruga sa treci serios prin cosmologia gnostica. Ceea ce am scris , este in deplin acord cu informatia din manuscrise. Nu am adaugat de la mine , s-a completat de la sine , deoarece in sec. XXI avem un alt tip de intelegere si o alta arie de concepte.
fnicolici a scris:- Mercurul alchemic, care zici ca reprezinta sufletul materiei, cum arata la temperatura ambianta? - este vorba cumva de Hg care este singurul metal care la temperatura ambianta si presiune atmosferica este in stare lichida?- Sulful alchemic - este vorba de S? sau de altceva?
- sarea alchemica - sarea in chimie se defineste ca un produs de reactie dintre o baza si un acid - de ex din HCl+NaCl rezuta o sare (NaCl) + apa. In (al)chimie ce saruri sunt, agreate, exista, se folosesc?
Mercur-ul nu are nici o treaba cu Hg. Este un simbol ales pentru a desemna tipul de materie ce se foloseste pe post de "dizolvant". Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare , deci cea mai coapta. Ceva deja copt trebuie gasit , si nu are treaba cu metalele.
Sulful alchimic , este varianta ocolitoare a Mercurului. Ambele au scop de "disolutie"/"fragmentare".
Este numit "sulf" , pentru ca face referire la asa numita "cale a acetatilor". O varianta complicata , care nu cred ca poate obtine acelasi grad de "dizolvare" , precum dizolvantul Mercur.
Sarea nu este sare. Este un nume ales , pentru ca reprezinta formal , Piatra. Atunci cand e obtinuta , Piatra are forma unei pulberi/nisip/sare.
Ingp a scris:Alchimia e o stiinta spirituala...Ca sa realizezi piatra filozofala poti porni de la orice materie (dar trebuie avut grija sa se porneasca de la una mai pura)
cand desparti Mercurul, sulful si sarea separat... trebuie sa le purifici 100% si apoi le combini din nou astfel ia nastere piatra filozofala care nu prea arta cum crezi tuh... e o sare foarte rosie
Ca sa realizezi Piatra , nu pornesti de la orice materie. Pornesti de la metale.
Ingp a scris:Mercurul arata ca un fum albSulful ca un ulei rosu si foarte parfumat
Sarea e materie
Aici ai dat-o de gard , in stil "alchimic". 
Mercurul nu are nici o treaba cu "fum alb". Este solid si are alta culoare. Daca e langa Soare si e ars?
Sulful , din descrierea ta pare a fi o vopsea. Si nici nu ma indoiesc , ca in "calea asta a acetatilor" , nu faci decat sa vopsesti o forma de "disolutie"(partiala) a metalelor. Nu degeaba , sunt mai toti incununati de "succes" si "dogma".
La sare , cred ca ai fost suficient de explicit. :cry:
Ingp a scris:Asta cand le desparti... ca atunci cand sunt combinate in vreo materie... nu se vad primele dou... dar poti sa-ti dai seama cam ce concentratie si puritate au dupa culoare, stare de agregare, duritate (in urma proceselor obtii sare rosie rosie = puritate maxima = piatra filosofala)
Sunt DOAR 2 "materii" implicate. ACIDUL SI BAZA! Asta e intreaga stiinta a chimiei. In alchimie , se vorbeste mai detaliat despre aceste 2 forte.
Ingp a scris:Antimoniu probabil reprezinta Alkaestul care sparge materia(dizolva sau ceva de genu) la disolutie...CHESTIA ASTA AM GANDIT-O EU... AM DAT UN EXEMPLU CE AR PUTEA FI... DAR NU TE LUA DUPA MINE ca habar nu am ce e... dar sigur e o denumire la ceva ce nare nici o treaba cu Sb -ul...
Ai gandit-o aproape bine. Antimoniu este un alt nume pentru "dizolvantii" din "calea ocolitoare"/archonica. Imita Alkaestu. Alkaestu este un alt nume a Mercurului.
E simplu , da' ne place sa ne complicam.
Dovada - numai pentru antimoniu s-au gasit zeci de identificari http://www.levity.com/alchemy/antimony_in_alchemy.html
