Fascinatia

Sch a scris:

nimic mai fals....

intr-adevar moartea fascineaza ...insa totul e definitia reactiei fata de un eveniment spectaculos cu totul neasteptat....deci pot fi si alte cauze nu doar reactia fata de moarte...si e valabil pentru toti...

fascinatia este prezenta mai ales la persoanele cu un caracter melancolic...ganditorii, care mediteaza asupra unui lucru nevazut de altii...artistii

care scot frumosul din obisnuit...pe ei ii fascineaza mai ales natura....

si chiar ei...in sine...sunt fascinanti pentru ceilalti

spunea cineva(o sa-mi aduc aminte si cine) :,,nimic nu mi se pare mai real decat iluziile pe care le creez pictand...restul mi se pare nisip miscator"

unii vad ce altii nu pot sau nu vor sa vada, e foarte simplu

fiecare cu ce a fost inzestrat...

fulgdenea a scris:

spunea cineva(o sa-mi aduc aminte si cine) :,,nimic nu mi se pare mai real decat iluziile pe care le creez pictand...restul mi se pare nisip miscator"

unii vad ce altii nu pot sau nu vor sa vada, e foarte simplu

fiecare cu ce a fost inzestrat...

Pai tocmai ca realul nu poate fi fascinant ci doar iubit.odata fiintata expresia fizica fascinatia dispare individul cautand o alta sursa de fascinatie ori asta nu poate decat sa arate ca fascinatia pictorului ,compozitorului ,artistului nu este fascinatie ci doar pasiune pentru creatie.

In trecat fie spus muzicianul este singurul artist ce poate fi suspectat de a trai intr o pasiune dementa -vecina cu fascinatia- intrucat auzul e singurul simt ce te poate arunca in melancolie -bach,tchaikovsky- sau exaltare - rossini - chiar si intr o stare de izolare completa acolo unde,celelalte simturi,amortite fiind ,devin aliat tacut al tristetii.

Ex privind puterea fascinatiei ; Motivul pentru care drogul atrage este ca arunca individul in afara realitatii fizice unde ajunge sa cunoasca fascinatia,obsesia pentru imaterial si inutilitatea fizicului.Binenteles ca nu toti cei ce se drogheaza sunt in stare sa desluseasca ce anume ii atrage ,dar faptul ca medicamentul ii scoate din starea de anxietate nu dotorita compozitiei sale chimice ci in primul rand datorita ancorarii sale in realitatea fizica mie imi spune tot caci dependenta este in primul rand de ordin psihic si este generata de fascinatia imaterialului,irealului contemplat anterior.

Nimic din ceea ce poate capata expresie fizica nu poate fascina.Am spus ;)

fascinatia exista...chiar daca nu dureaza foarte mult..

artistii in ceea ce fac ...da ..pun pasiune..insa privitorii devin fascinati de cretie

cel mai fascinant loc, care niciodata nu inceteaza sa ne uimeasca este natura, mediul inconjurator neatins de civilizatie...pur

Sch a scris:

artistii in ceea ce fac ...da ..pun pasiune..insa privitorii devin fascinati de cretie

am "raspuns" anterior la asta - citeste primu' post -

natura este cum vrei tu numai fascinanta nu ;)

edit: logic sch ca mi expun propria opinie.general si adevarat este doar pentru mine ceea ce spun.nu am avut si nici nu voi avea vreodata intentia de a mi impune punctul de vedere -sub nici o forma-.

din perspectiva ta...din pacate..

mie mi se pare fascinanta...

deci nu generaliza...suntem diferiti unii de altii, simtim altfel....nu e o teorie generala ca natura nu e fascinanta...ba dimpotriva, parerea mea

SeqenenreTao a scris:

Pai tocmai ca realul nu poate fi fascinant ci doar iubit.odata fiintata expresia fizica fascinatia dispare individul cautand o alta sursa de fascinatie ori asta nu poate decat sa arate ca fascinatia pictorului ,compozitorului ,artistului nu este fascinatie ci doar pasiune pentru creatie.

In trecat fie spus muzicianul este singurul artist ce poate fi suspectat de a trai intr o pasiune dementa -vecina cu fascinatia- intrucat auzul e singurul simt ce te poate arunca in melancolie -bach,tchaikovsky- sau exaltare - rossini - chiar si intr o stare de izolare completa acolo unde,celelalte simturi,amortite fiind ,devin aliat tacut al tristetii.

Ex privind puterea fascinatiei ; Motivul pentru care drogul atrage este ca arunca individul in afara realitatii fizice unde ajunge sa cunoasca fascinatia,obsesia pentru imaterial si inutilitatea fizicului.Binenteles ca nu toti cei ce se drogheaza sunt in stare sa desluseasca ce anume ii atrage ,dar faptul ca medicamentul ii scoate din starea de anxietate nu dotorita compozitiei sale chimice ci in primul rand datorita ancorarii sale in realitatea fizica mie imi spune tot caci dependenta este in primul rand de ordin psihic si este generata de fascinatia imaterialului,irealului contemplat anterior.

Nimic din ceea ce poate capata expresie fizica nu poate fascina.Am spus ;)

cand unii ca unii,,vad'' m-am referit la ceea ce transcede materialului.

,,odata fiintata expresia fizica fascinatia dispare individul cautand o alta sursa de fascinatie''- imaterialul materializat intradevar isi pierde fascinatia dar asta nu inseamna ca n-a fost fascinatie.

pasiunea este doar o placere deosebita de a face un lucru, fascinatia este sursa exercitarii pasiunii.

despre drogati nu stiu ce sa zic... nu m-am drogat dar din cate am inteles eu, trairile, starea de transa a acestora depinde si de tipul drogului utilizat.

nu doar artistii pot fi fascinati insa acestia au ocazia mai des poate decat ceilalti sa ,,intalneasca'' fantasticul si sunt privilegiati sa-l si poata reproduce in forme, culori, sunete, versuri etc.

eu as defini fascinatia ca fiind o atractie neobisnuita, o vraja exercitata de un stimul - lucru, stare, persoana, gand si poate imbraca haina unei adevarate obsesii.- dar nu e obligatoriu.

iar natura- e fascinanta de-a dreptul!!! de la firul de iarba pana la intreaga planeta!

Lumea doarme... cum spunea Maestru... cei mai multi ne nastem in somn, traim in somn, ne casatorim in somn, facem copii in somn si murim in somn fara sa ne trezim...

Personal cred ca fascinatia apare cand vezi ceva cu adevarat, cand esti "treaz"... chiar daca dureaza o fractiune de secunda... trezirile astea lasa amprente pe viata.

Imi aduc aminte de o noapte la Slanic Moldova... Tocmai marcasem traseul din statiune pana la Cabana Parasita... obosit dar satisfacut de ziua respectiva stateam pe veranda vilei unde fusesem cazati si ma uitam la stele. Era o noapte perfecta... fara nici o picatura de nor... stelele se vedeau superb... Ma uitam la un grup de stele ce mi se pareau a fi constelatia Taurului si admirandu-le vad ceva ce parea a fi un crampei de nor... "Aha! Deci sunt nori pana la urma" si ma duc la seful grupului si iau binoclu. Il pun la ochi si ma uit la formatiunea aia pe care am crezut-o nor.... ce a urmat nu poate fi descris in cuvinte... Mi-a reverberat in cap o replica din "Odiseea spatiala 2001": "Oh my God, it's full of stars"

Are dreptate cantaretul.... "Maybe you

Cavaleru a scris:

Lumea doarme... cum spunea Maestru... cei mai multi ne nastem in somn, traim in somn, ne casatorim in somn, facem copii in somn si murim in somn fara sa ne trezim...

Personal cred ca fascinatia apare cand vezi ceva cu adevarat, cand esti "treaz"... chiar daca dureaza o fractiune de secunda... trezirile astea lasa amprente pe viata.

Imi aduc aminte de o noapte la Slanic Moldova... Tocmai marcasem traseul din statiune pana la Cabana Parasita... obosit dar satisfacut de ziua respectiva stateam pe veranda vilei unde fusesem cazati si ma uitam la stele. Era o noapte perfecta... fara nici o picatura de nor... stelele se vedeau superb... Ma uitam la un grup de stele ce mi se pareau a fi constelatia Taurului si admirandu-le vad ceva ce parea a fi un crampei de nor... "Aha! Deci sunt nori pana la urma" si ma duc la seful grupului si iau binoclu. Il pun la ochi si ma uit la formatiunea aia pe care am crezut-o nor.... ce a urmat nu poate fi descris in cuvinte... Mi-a reverberat in cap o replica din "Odiseea spatiala 2001": "Oh my God, it's full of stars"

Are dreptate cantaretul.... "Maybe you

Arcadia2007 a scris:

Nu stiu daca nu exista si o latura intunecata a fascinatiei, aceea de a te abate de la realitate, de a te invalui intr-o iluzie...

ce este realitatea?

ce e iluzia?

indiferent daca fascinatia se petrece in real sau in ireal, stimulul este real, indiferent unde s-ar afla el... in fata ochilor nostri, in mainile noastre, langa noi sa-i poti simti mirosul, fiind doar cu ochii inchisi palpand acels stimul sau... doar in imaginatia noastra, in propria iluzie creata in urma unui stimul REAL !