Început de Mephistofel, Joi 21 apr 2005 · 2.685 răspunsuri · 512.882 vizualizări
LuciaD a scris:[...]
" La 70 de ani mai esti copil, la 80 de ani tanar.
Si, daca cineva te invita la 90 de ani in cer, spune-i:
revino cand implinesc 100! "
( text incrustat pe o piatra postata in satul Ogimi, Okinawa )
Citatul in sine e cat se poate de banal. 
Is curios, pe cate morminte poti citi acest text, luand in considerare ca insularii sunt foarte cunoscuti in lume datorita longevitatii lor? 
KPB a scris:Citatul in sine e cat se poate de banal.
De acord cu tine.
Nu mi-a trecut prin mintiuca gandul ca acest text apare pe vreu mormant!
Nici macar in Cimitirul Vesel din Sapanta, Maramures 
The Unknown a scris:Nici macar in Cimitirul Vesel din Sapanta, Maramures
De fapt eu ma gandisem la Viata(la a trai, la a fi sanatosi, bucurosi, vigurosi s.a.m.d.), nu la Moarte, nu la "morminte"!
Da' mormintele unde sint??? Nu in cimitir ...
The Unknown a scris:Da' mormintele unde sint??? Nu in cimitir ...
Eu nu ma gandeam la morminte, la cimitir...
On: "Aspiratiile tale sunt posibilitatile tale." - Samuel Johnson
Editat Vin 24 aug 2018 11:44
a fost una dintre glumele nesarate ale lui vax. Deasemenea, si eu cer scuze pt. off-topic.
". Fă ce iubești până te omoară. Altminteri, mori acum." De la Bendeac.
" Omul cu adevarat bun e cel care ar fi putut fi rau si n-a fost."
(Nicolae Iorga)
Am primit si eu acest citat, asa ca-l postez aici asa cum a venit:
" “Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.
Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului.Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.” "
" Constantin Brâncuși - octombrie 1938, Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor Regale, nr.9, septembrie 1946."