In primul rand,n-ai reusit sa explici in esenta "de ce",dar incercand sa scrii aici ceva,te contrazic in 2 puncte:1.Nu ne nastem cu dreptul la fericire.Il castigam pe parcurs. Daca un copil moare la cateva luni de existenta,el ce drept la fericire a avut? Daca un om,pe parcursul vietii lui,n-a simtit niciodata ca e fericit,omul ala cum se poate numit fericit? Daca ne nasteam cu dreptul la fericire,nu-l pierdeam pe parcurs.Sau in virtutea ipotezei tale,Dumnezeu e din nou nedrept si imi intareste banuielile,iti ia dreptul la fericire,te pedepseste.Ti-l da,apoi ti-l ia.Ca si viata.Ti-o ofera,apoi ti-o ia cand vrea El. Unde e corectitudinea din lucruri?E posibil sa ma insel,dar nu vad sensul.2.Ba trebuie sa ne batem capul cu ce face El,de ce sa ma complac cu ceea ce sunt,am mai spus,de ce mai am minte daca nu o folosesc? Inteleg,El e puterea divina,El ne-a creat,El ne poate judeca,noi nu. Bun,atunci de ce nu e corect?
In primul rand observ ca tu pleci de la ipoteza cum ca dreptul la fericire il castigam din mers, astfel ai avea dreptate sa spui ca acel copil mort la cateva luni sau zile nu ar fi avut ocazia sa 'atinga' acest drept..de aici si faptul ca eu sustin dreptul la fericire inca de la nastere.
Acest drept il putem pierde, dar il putem si recastiga. Totul depinde de noi..El nu ne ia nimic, ci impartind noi nefericire, se compenseaza prin faptul ca pierdem stropi de fericire in aceeasi masura. Nu exista om pe pamant care sa nu fi avut parte de clipe de fericire; spre exemplu sa zicem ca pentru mine fericirea inseamna sa fiu alaturi de cei dragi si sa am liniste..pe cand pentru un sarman clipa de fericire poate consta si numai in a fi invitat la o masa bogata. - fericirea se contureaza dupa nevoile individuale, nu o poti defini ca o generalizare.
Cu privire la viata, am spus si o repet: pentru mine viata e doar o etapa a existentei noastre. Cine ia moartea ca pe un sfarsit, nu inseamna ca va si sfarsi 
Normal ca pt noi nu e corecta concluzia lui atunci cand demonstratiei ii lipsesc atatea elemente de ipoteza. Nu vedem tot : vedem doar ambalajul, chiar si cand vine vorba de noi..de ce? Pentru ca nu avem acces la toate informatiile din trecut, prezent si viitor - directe, indirecte si relationale..asa ca e simplu: sa nu ne batem capul cu ce face EL, ci cu ce facem noi. (u ceea ce ajunge la noi)Aici era cuprinsa si esenta la 'de ce'
