Moralitatea as defini-o prin ansamblul valorilor, a normelor de conduita si principiilor aplicabile conditiei umane. Mai plastic spus reprezinta o verticalitate a gandirii asupra ideii de bun sau rau prezente in oricare actiune. Setul acesta de principii (valori, cum vreti sa le spuneti) este creat de societate si se bazeaza pe cutume, traditii, experienta (necesitate) si mai ales pe interactiunea dintre indivizi. Astfel, ceea ce este daunator grupului devine nu numai imoral ci devine pedepsibil; inutil sa subliniez puternica legatura intre dreptul roman si normele bisericesti de conduita morala. Pe masura ce societatea evolueaza (nu in sens pozitiv sau negativ, evolueaza liniar in spatiul temporal caci nu se poate spune ca civilizatia moderna este deasupra sau sub cea antica, sa zicem) isi schimba perceptia asupra unora dintre aspecte devenind toleranta cu acele puncte din lista care nu ating efectiv societatea. Daca se considera ca este mai utila modificarea pilonilor de referinta atunci aceasta se va face pentru inceput scotand de sub incidenta pedepsei apoi inducand ca stare de normalitate modificarea.
Nu voi da exemple spre a sustine spusele caci postul tinde sa devina mai lung decat o demonstratie de fizica cuantica.
Spuneam ca valorile se impun si din experienta adica din ceea ce simte grupul ca are nevoie la un moment dat. Daca societatea respectiva roseste mai usor atunci va impune la nivelul moralului puncte de reper strans legate de pudoare.
Daca este una in care lipsa hranei este acuta- va impune drept normalitate uciderea oricarei fiinte ce poate constitui o potentiala sursa de hrana, inclusiv a propriilor semeni aparand astfel o contradictie intre cele cele 2 cauze ale formarii de conduita: experienta (necesitatea) si interactiunea in societate care lezeaza membri ai sai. Deja se intersecteaza si a treia: traditia, intervenind divizarea opiniilor. Presupunem ca acel grup a rezolvat problema lipsei de hrana. El va continua sa-si devoreze semenul in mod cutumiar intr-o forma usor diferita: va renunta la cei din propriul grup mutandu-se la cei din afara lui, la prizonierii din alte grupuri. Au rezolvat astfel problema prin care actiunea aducea daune grupului.
Acum tragand concluziile putem conchide ca:
1. Lista valorilor este data de catre societate
2. Moralitatea si simtul moral se impun de catre aceasta prin educatie (mai mult sau mai putin voluntara)
3. Nu poate fi exclus caracterul individului deoarece fiecare are personalitatea sa, astfel opiniile pot varia. (drept pilda voi continua dizertatia pe tema grupului antropofag de mai sus: poate exista un individ care avand o inima mai slaba sa considere inacceptabil gestul). Dar se poate combate cu doua argumente: nefiind majoritar, el nu va impune vreun set de valori decat atunci cand una dintre cauzele de mai sus nu vor 'atinge' o parte mai mare a societatii. Cel de-al doilea argument: individul nu poate constientiza valoarea 'eronata' a unor principii pana nu va avea un 'deschizator de drumuri', un altul care sa spuna 'hei, te-ai gandit vreodata ca lucrurile nu sunt chiar asa?'.
4. Apare toleranta ca o cale de mijloc intre moral si imoral. Presupunem un principiu care nu lezeaza indivizii la modul pedepsibil dar pe care traditia il mentine. Mai intervine si necesitatea dar nu a majoritatii ci a unei mici parti din grup. Neavand de suferit, grupul, in starea initiala va tolera starea de fapt apoi va impune un nou set de valori. Perioada aceasta este si cea mai agitata, indivizii fiind divizati si avand cunostinta atat despre vechi cat si despre nou. ..........
gata, m-am saturat, nu mai am chef de scris, ma duc maine la o editura si scot o trilogie
zuluf