Anya2007 a scris:Ca sa inveti din carti poate sa iti ia ani de zile...este cazul meu...si pe masura ce trec anii, pierzi si oportunitatile de a putea regla ceva. Cu cat trec mai multi ani, sansa este mai mica. De ce sa nu mearga direct la cineva specializat, care sa o ajute sa inteleaga intr-un an, ceea ce ea singura probabil ar intelege in 20 ani sau poate niciodata?!? pentru ca ea, citind numai carti, s-ar simti la un moment dat mai bine( asta pentru ca isi va trage putina energie) si in momentul ala ar renunta la a se cunoaste, crezand ca problema este rezolvata. Asa ca ar mai pierde iar ani de zile, pana sa constientizeze ca problema a supravietuit.
cunosti un psihoterapeut bun?sunt de acord cu tine
.eu repet greselile aproape involuntar...mie mi se pare normal sa ma comport asa si sa sufoc si sa fiu orgolioasa la extrem...eu concep relatiile ca fiind un razboi dus intre femeie si barbat.eu trebuie sa l iubesc posesiv iar el trebuie sa renunte la absolut tot din jurul meu pentru mine,altfel ma supar si amenint cu despartirea....ei cedeaza de cateva orisi mi fac pe plac sau fac in asa fel incat sa ne impacam dar dupa eu vin cu pretentii si mai mari iar orice abatere de la dictatura pe care eu o impun consta in amenintari ca ne despartim..intr un final respectivul sa satura si paraseste el cuplul.sunt si o companie buna si afectuasa si stiu acolo prin lucruri marunte si vorbe stiu sa fac pe cineva sa se simta bine dar datorita certurilor,crizelor de posesivitate si de gelozie se pare ca absolut toti pun punct desi poate cu 1 zi inainte inca imi spuneau ca ma iubesc sau inca faceam lucruri frumoase impreuna..va dati seama cat de mare este socul pentru mine.apoi incerc sa ma impac dar sunt refuzata categoric si imi e calcat si orgoliul in picioare si raman singura pana apare celalalt cu care se intampla la fel.am avut o singura relatie care a durat un an si jumatate cu un baiat cu 7 ani mai mare decat bine.au fost multe certuri...de multe ori ma lasa cate 5 zile sau si mai mult singura fara sa mi dea un beep si ma simteam ca in iad....dar apoi venea el sa ne impaca,....ne certam ca eu eram orgolioasa dar pana la urma cedeam si ne impacam...asta pentru ca el a avut foarte multa rabdare cu mine....poate pentru ca nu vroia sa ma piarda...poate pentru ca era prea obsedat de ideea casatoriei pt ca parintii lui erau exact genul de persoane in care mama e dictator,sotul se supune orbeste(ea era paralizata cred ca de asta sotul iubind o foarte mult i a devenit victima pe plan psihic).maica sa vroia sa i vada cu facultate ca sa se laude in targ si cu servicii bune si cu sotie si imediat copii.l am iubit la inceput cam 1 an si jumatate a durat...dar in timpul asta mi a tras familia de partea lui....in special mama incepuse sa ma obsedeze cu ideea ca eu trebuie sa ma marit si sa fac facultatea in galati...asa trebuie sa fie viata mea...vazandu l cat era de mincinos si de manipulator si ca nu avea scrupule....visa numai sa si ia casa sa se insoare si sa toarne copii m am despartit pentru ca mi am dat seama ca nu l mai iubeam...si oricum eram ca un target pt el...avea nevoie de orice sotie...ca deh...se apropia deja de 30 de ani si il batea mamica la cap....dupa un ajumate am ramas prieteni.....prostia mea...ca el intre timp se ducea zilnic la ai mei sa le spuna ce tare ma iubeste el pe mine ca in felul asta ai mei sa faca presiunile...si asa ma presau toti din toate partile....isi pregatise si bani de nunta cu mine desi vedea ca pe mine nu ma trage gandul....apoi eu m am maritat cu altcineva...a fost un soc pentru el...dar el a sperat in continuare ca voi divorta....s a intamplat minunea ca acum si a gasit pe altcineva si mi a lasat famila in pace si pe mine la fel....nu exista om mai infect decat el.....el e de milioane la suprafata....dar te ajuta conditionat,te iubeste conditionat...cred in schimb ca e un as in arta manipularii maselor.asta a fost tot...apoi in restul relatiilor a fost exact cum am scris mai sus...maxim 8 luni si gata.ma uit la sfaturile voastre si apreciez mult ca mi le dati si da ma faceti sa ma simt mai bine si chiar o sa incep sa mai ies din casa chiar daca singura,o sa mi fac de mancare dar eu stiu ca astea sunt doar chestii scrie pe care le citesc si imi dau putere pe moment ...dar cad iar...pentru ca voi poate aveti prieteni,voi poate aveti iubiti cu care stiti sa va comportati,voi poate nu aveti problema mea....deci daca nu sunteti nici unul in pielea mea....cum o sa vedeti muchia de cutin pe care sunt vorba cuiva de mai sus.....si cutinul care deja e de mult bagat adanc in care...eu asa simt....incerc de ani buni sa ma ajut singura si tot ce e aici mi s a mai spus dar asta e de scurta durata...eu nu mi pot controla sensibilitaea excesiva...pe mine ma atinge absolut orice vorba rea la persoana mea si singurateatea.vreau un psihoterapeut care sa ma ajute cumva ...sper sa nu fie unul exorbitant ca si pret.am ajuns pentru prima oara in viata mea sa mi doresc sa ma schimb dar am nevoie de cineva care sa mi dea solutii concrete cu ce ar trebui sa fac efectiv in fiecare zi.va multumesc la toti care asti scris si mai astept sa scrieti...eu voi citi tot atunci cand ma voi simti infranta asa cum ma simt acum.
"in ceva mai bun"!!