Va rog ajutati ma

michelle01 a scris:

nu am nici o prietena.am scris ca nu am pe nimeni.sunt absolut singura.cat despre mancare...nu mi doresc sa mananc nimic din pacate....mananc ca sa supravietuiesc atat.nu gasesc placere in nimic.

1. descopera ce iti place sa faci, ce te relaxeaza.

2. invata sa accepti oamenii asa cum sunt si accepta-te in prima faza si pe tine asa cum esti. apoi, incet incet descopera ce ai vrea sa schimbi la tine, nu la cei din jur. invata sa ai incredere in tine.

3. fa-ti mai multi prieteni si intalneste-te in fiecare zi cu altul/alta. asa nu le vei mai acapara nici timpul lor devenind agasanta si nici tu nu vei mai fi singura.

4. ca sa nu mai ai timp sa devii depresiva, fa-ti un program zilnic de la care sa nu te abati : curatenie, plimbari, gatit e.t.c. vei avea mai multa activitate. sedentarismul duce la depresie.

5. vrei ceva pentru tine? aplica in primul rand punctele de mai sus.

Succes

p.s. nu mai lua antidepresive.

da vreau prieteni...dar totodata sunt atat de trista si deprimata ca nu am chef de nimeni.nici eu nu ma mai inteleg.timpul mi l petrec acum stand degeaba si gandinu ma cat de inutila sunt si cum am putut sa pierd atatea persoane,cum am putut sa mi pierd sotul cum am putut sa mi pierd ultimul iubit cum nu mai pot iesi din casa de firca sa nu ma reintalnesc cu vreunul din ei pentru ca nu as suporta zambetul ironic de pe fetele lor ca si cum as fi o persoana de care se bucura nespus ca au scapat....pe timpul casatoriei nu am prea avut prieteni comuni.mai ieseam rareori cu o prietena de a mea care si pe asta am pierdut o si cu inca un prieten al lui.alti prieteni de ai lui nu prea acceptam asa cum nu i accaptam hobbyurile macar.de cele mai multe ori ieseam noi 2 singuri.eram foarte fericita doar cand era cu mine si atat chiar daca nu faceam nimic deosebit ma bucuram de prezenta lui.dupa divort am cunoscut pe altcineva.el m a placut asa cum eram...desi eram cu 10 kg mai slaba si infundata cu antidepresive si somnifere si aratam jalnic.a fost langa mine dar acum din cauza geloziei mele si a posesivitatii l am pierdut si pe el.mi a spus ca nu l afecteaza ca plang pentru ca la mine asta e ceva normal cu care s a obisnuit si mi a mai spus ca nu ne vom mai impaca pentru ca asa am ales eu iar el s a saturat de toanele mele....inca cineva care e foarte fericti ca scapa de mine,

michelle01 a scris:

da vreau prieteni...dar totodata sunt atat de trista si deprimata ca nu am chef de nimeni.nici eu nu ma mai inteleg.timpul mi l petrec acum stand degeaba si gandinu ma cat de inutila sunt si cum am putut sa pierd atatea persoane,cum am putut sa mi pierd sotul cum am putut sa mi pierd ultimul iubit cum nu mai pot iesi din casa de firca sa nu ma reintalnesc cu vreunul din ei pentru ca nu as suporta zambetul ironic de pe fetele lor ca si cum as fi o persoana de care se bucura nespus ca au scapat....pe timpul casatoriei nu am prea avut prieteni comuni.mai ieseam rareori cu o prietena de a mea care si pe asta am pierdut o si cu inca un prieten al lui.alti prieteni de ai lui nu prea acceptam asa cum nu i accaptam hobbyurile macar.de cele mai multe ori ieseam noi 2 singuri.eram foarte fericita doar cand era cu mine si atat chiar daca nu faceam nimic deosebit ma bucuram de prezenta lui.dupa divort am cunoscut pe altcineva.el m a placut asa cum eram...desi eram cu 10 kg mai slaba si infundata cu antidepresive si somnifere si aratam jalnic.a fost langa mine dar acum din cauza geloziei mele si a posesivitatii l am pierdut si pe el.mi a spus ca nu l afecteaza ca plang pentru ca la mine asta e ceva normal cu care s a obisnuit si mi a mai spus ca nu ne vom mai impaca pentru ca asa am ales eu iar el s a saturat de toanele mele....inca cineva care e foarte fericti ca scapa de mine,

Hei, de ce gandesti asa? :x

Papi bataitza! (verbala, bineinteles)

Nu e fericit ca a scapat de tine, ci doar rasufla usurat ca nu mai are de a face cu posesivitatea ta (nu este facil sa ai de-aface in pemanenta cu un om posesiv, un om gelos)!

Vezi, tu deja stii ce anume te indeparteaza de ceilalti!

Ce-ar fi sa incerci sa corectezi, sa schimbi ceva din comportamentul si caracterul tau care nu-ti prea sunt benefice????

Nu esti utila?!

Iesi din cochilia ta mica si incerca sa traiesti detasata, fara dependente!

Ce carti citesti? Ce filme vizionezi?

michelle01 a scris:

inca din copilarie am fost o persoana retrasa.imi doream cu disperare prieteni dar nu reuseam sa mi i fac niciodata asa ca imi petreceam majoritatea timpului inchisa in casa.ajunsesem sa nu mai pot privi oamenii in ochi pe strada.parintii mei sunt niste fiinte mai reci si nu au avut niciodata timp pt mine sau vreun sfat adaptat zilelor noastre...si nici macar un umar pe care sa plang nu au fost.sunt o fire foarte sensibila si plang si ma supar foarte rau de la vorbele oamenilor si faptele lor fata de mine.nu reusesc sa mi fac nici o relatie care sa dureze mai mult de cateva luni pentru ca pe toti ii sufoc cu posesivitatea si gelozia mea.sunt impotriva prietenilor lor,as vrea sa stea cat mai mult cu mine si sunt geloasa cam pe orice misca in jurul lor.ma atasez foarte repede de cate cineva si de fiecare data sufar enorm.desi ma atasez usor nu pot acorda nimanui incredere.acum sunt singura.tocmai mi am pierdut ultimul iubit pt ca am fost asa cum am descris mai sus.nu am nici prieteni nici familie...ai mei stau in galati iar eu in bucuresti si oricum nu m ar putea ajuta decat cu reprosuri cu privire la viata mea.imi vad viata neagra...as vrea sa ies pe afara dar nu am cu cine...si stiu ca poate par patetica dar sincer nu am avut cui scrie toate astea.daca cineva stie un antidepresiv bun va rog frumos sa mi spuneti si mie.am luat seroxat ...apoi am intrerupt tratamentul dupa 1 luna...apoi am divortat si toata lumea s a prabusit in jurul meu si am inceput sa iau iar seroxat.de data asta nu a avut cine stie ce efect dar oricum era o ameliorare.am intrerupt dupa aproape 3 luni de tratament.acum plang incontinnu si as vrea mai bine sa mor pt ca ma simt atat de singura si total rupa de lumea din jurul meu si stiu ca nu ma va accepta nimeni asa cum sunt...dar la mine nu functioneaza autosugestia si mi e f greu sa ma schimb fara cineva langa mine care sa aiba rabdare si sa ma ajute si sa mi ofere dragoste...dar nu am gasit pe nimeni care sa ma suporte mai mult de 7 luni.exista un alt antidepresiv mai bun decat seroxatul?ce as putea face?pur si simplu nu mai gasesc nici o iesire....uneori ma gandesc ca sunt atat de slaba..si ca locul meu nu e aici printre oamenii normali.ma urasc foarte mult pentru ca desi stiu ca gresesc nu ma pot indrepta si tot ce reusesc e sa ii pierd pe putinii cu care mai vorbesc.

Hm...ai asteptat atat de mult timp fara sa cauti raspunsuri incat iata-te in 4 labe.

Ca sa vezi ce pot face niste parinti patologici dintr-un om slab.

In fine, daca o tii tot asa te asteapta psihiatria pe veci sau sinuciderea.

Increderea ta in sine e atat de distrusa incat nu ai curajul sa-ti asumi raspunderea pentru cel mai simplu si usor job.

Pur si simplu simtul raspunderii fata de propria persoana ti-a fost anihilat treptat, din momentul in care ai aparut pe lume.

Ai invatat sa te neantizezi, asta sti sa faci cel mai bine in momentul actual.

La capitolul sentimente, haos total.

Sentimentele pentru propria persoana lipsesc cu desavarsire, iar de iubit pe altii nici nu poate fi vorba.

Daca ai putea, i-ai manca pe cei pe care ai dori sa-i iubesti. Ai ajuns un canibal sentimental, vrei sa posezi cu totul persoana de langa tine, sa-ti inlocuiasca sinele tau care simti ca nu mai exista.

Invata sa iubesti pe cineva pentru el, nu pentru tine. Iubirea inseamna intelegere si acceptare, ceea ce tu nu ai trait in familia ta, de aceea iti vine acum atat de greu sa iubesti, fiindca de fapt nu sti ce inseamna asta, ca sa sti trebuie sa fi simtit inaine.

Citeste postarile mele si o sa te lamuresti de ce ai ajuns aici si ce te asteapta daca nu te intorci de pe drumul pe care ai pornit.

Sigur, e comod sa stai in pat, sa asculti muzica, sa nu muncesti si sa primesti telefoane cu reprosuri de la parinti, stiind ca dupa reprosuri vin si banii necesari existentei tale. E un cerc vicios care te ingroapa incet dar sigur.

Lasa facultatea deocamdata, cauta un job care te va face independenta material de cei care iti fac reprosuri (parintii), nu mai accepta nimic de la ei.

Apoi fati o relatie ADEVARATA, in care spui adevarul.

Tu nu poti privi lumea in ochi fiindca in creierul tau s-au format niste circuite aberante care distorsioneaza adevarul si realitatea, si ceea ce emiti, si ceea ce receptezi e distorsionat de egoismul tau. Comunicarea ta cu cei din jur e distorsionata de faptul ca nu ai ganduri curate in relatiile cu oamenii, ai totdeauna niste asteptari de la ei care crede-ma, nu au nimic cu normalitatea ci doar cu modul tau de a "iubi" care nu e iubire, e canibalism.

Invata sa respecti sentimentul din tine si sa-l exprimi clar la inceputul unei relatii si vei putea privi lumea in ochi.

Nici parintii tai nu pot privi lumea in ochi, de la ei ai invatat sa te temi de oameni, de singuratate, sa suspectezi oamenii ca au numai interese de la tine, de la parintii tai ai invatat sa manipulezi lumea in mod inconstient ca sa obtii un beneficiu de la oameni (confort afectiv, sa nu fi singura, etc).

Cand nu o sa mai ai ganduri ascunse, cand iti vei castiga existenta, cand vei cauta o relatie bazata pe iubire neconditionata (ceea ce tu nu ai primit de la parinti si nu cunosti) atunci privirea ta se va limpezi, vei avea incredere in sine, vei privi oamenii in ochi.

Din pacate, e greu de rupt dependentele patologice, dependenta de parintii patologici, teama irationala de a ramane singuri (inca suntem pe Terra nu pe Marte), teama ca nu ne vom mai gasi un partener, teama ca nu suntem destul de avansati pe scara sociala, teama ca oamenii ne judeca pentru ceea ce suntem sau detinem, etc.

Toate aceste temeri, sunt semanate in copii de mici de catre parinti schizoizi-paranoizi care ei insisi au stima de sine praf. Purtatorii informatiei / virusului care odata plantat intr-un om cu structura slaba, il falsifica, il detunrneaza de la ceea ce ar fi fost el in viata sa in conditii normale sunt periculosi doar atunci cand vin inaintea noastra mascati de calitatea de parinte, sot sotie. Daca ar fi niste straini, nu ne-ar afecta.

Totdeauna cand ne simtim raniti in orgoliu de o persoana straina, e din cauza ca in creierul nostru facem o proiectie a parintelui patologic pe acea persoana straina (de la servici de exemplu) care ne umileste.

Daca nu am fi avut un parinte patologic (fara sentiment fata de noi) care sa ne fi umilit repetat in copilarie, care sa ne fi distrus stima de sine, atunci nu am mai fi receptivi la atacurile agresorilor din afara familiei.

michelle01 a scris:

am 23 de ani.am terminat o scoala de cosmetica pentru ca asta mi am dorit sa fac dar nu m am angajat ca nu ma simt in stare de nimic.as vrea sa dau la facultate anul asta...am mai dat si in trecut dar m am lasat.am incercat sa mi distrag atentia spre altceva dar nu reusesc sa fac nimic...stau toata ziua in pat si ascult muzica .nici sa ma ridic sa mananc nu sunt in stare.

Iti voi posta aici niste lucruri scrise de un user al acestui forum. Poate ele te vor ajuta sa intelegi care sunt cauzele problemelor tale( pentru ca sunt probleme, si NU SUNT DE NEGLIJAT). Dupa ce constientizxezi cauzele, va trebui sa iti refaci viata( care ti-a fost alterata de modelul de comportament familial - ESTE UNICA CAUZA SI ALTA NU EXISTA). Tu ao preluat acest model comportamental defectuos din familie. Acest lucru a generat acum , la varsta asta aceste probleme si iti va face un iad TOATA viata, daca nu il vei schimba.

Uite ce iti postez, citeste FOARTE ATENT, si patrunde-le sensul:

"Activitatea unui individ normal psihologic contine OBLIGATORIU urmatoarele 4 coordonate

Cele 4 coordonate ale vietii umane sunt:

1.activitatea (locul de munca, de unde iti castigi existenta)

2.relatia (viata sentimentala, cu sotul, sotia, copiii tai)

3.viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)

4.viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, adica fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau invers)."

Aceste coordonate, sau "piloni" pe care iti cladesti tu in viata sunt la tine alterate grav. Ceea ce spun acum este perfect adevarat, daca stai si te analizezi sincer, obiectiv.

Chiar tu ai spus ca nu esti multumita de munca ta...ca vrei sa dai la facultate, dar nici asta nu iti produce satisfactie. Deci primul tau pilon este distrus...nu ai munca, nu ai satisfactie profesionala, nu ai bani, deci devii depresiva.

Punctul 2 - RELATIA- este absenta si ea, deci inca un pilon distrus...nu te poti incarca energetic, pentru a rezista unui eventual job , care mereu solicita omul, si in care trebuie sa dai energie. Deci alt pilon al vietii lipsa.

Punctul 3 - VIATA SOCIALA - ai spus ca este absenta, deci iar nu ai de unde acumula energie , pentru a-ti realiza o profesie. Bun, deci alt pilon distrus.

Punctul 4 - HOBBY-URILE - Ai spus ca nu sunt...deci, alta sursa de energie absenta. Deci si pilonul 4 lipsa.

Pai, daca ai 4 piloni lipsa, cum vrei tu sa iti reziste "casa"?!?!?...care este insasi viata ta, sursa ta de sanatate psihica?....nu are cum rezista. Vei decompensa in patologie, si te vei autodistruge pe vecie.

Exista insa o mare sansa sa iti refaci acesti piloni, si sa iti reconstruiesti viata asa cum ar trebui sa fie.

Uite cum.....pentru inceput trebuie sa realizezi ca nu este vina nimanui ...tu nu ai stiut sa iti "construiesti" acesta "casa" pentru ca nu ai avut de la cine invata cum se face acest lucru intr-o maniera corecta, sanatoasa.....parintii tai si-au "construit" si ei, mai bine zis si-au "daramat" si ei "casa" lor, si pe tine te-au invatat sa faci la fel cu propria-ti "casa", totul in mod subconstient. Asta este sursa problemelor. Ei nu au stiut cum sa te invete sa ai incredere in tine, ba mai mult, ti-au "taiat-o" total. Acum trebuie sa iti recapeti acesta incredere. Porneste cu un pas si o speranta. Mergi in prima faza la un psihoterapeut...caruia sa ii spui clar...ca doresti sa iti "refaci" scenariul de viata, iar pentru asta sa te ajute sa il constientizezi intai" Cand vei realiza ce scenariu eronat de viata parcurgi tu, din acel moment sa incepi, sa iti faci un plan bine orientat( functie de inclinatiile tale si de posibilitatea de a le realiza), despre cum sa "construiesti" niste piloni sanatosi ai vietii tale. Totul o vei lua cu migala, cu atentie vei reconstrui din ruine, insa sansa de reusita este 1000% nu 100%. Cand coordonatele vietii tale sunt refacute intr-o maniera sanatoasa, nu mai exista boala psihica, nu mai exista nici un disconfort psihic, ci numai liniste si ...de ce nu...fericirea aceea dupa care tanjim toti. Mergi la psiholog, si fa-ti psihanaliza si apoiu psihoterapie. Vei fi eliberata si vei vedea ca totul in viata ta va merge bine. Toti pilonii se vor inalta si vei dobandi o structura santaoasa si implicit o "casa" linistita in care sa locuiesti toata viata.

Sper sa intelegi ca totul functioneaza dupa acest scenariu:

1. Ai incredere in tine, inseamna ca vei putea sa iti alegi o munca cu satisfactii( profesionale, si materiale...nu conteaza daca esti om de serviciu la banca, atata timp cat asta iti place si ai si un salariu bun, este perfect)

2. Daca ai o relatie sentimentala buna, atunci primesti valuri de nergie care sa te sustina in munca, la care trebuie tu sa dai energie.

3. Daca ai o munca ok, si esti multumita, iti vei face si prieteni ok, cu care sa te simti bine, si care iar sa fie pentru tine o sursa energetica.

4. Ai niste hobby-uri...adica lucruri care le faci numai pentru placerea ta, atunci iar primesti energie.

Si iata cum din 3 puncte primesti energia necesara pentru a-l sustine pe primul. Dar la randul lui, primul punct le sustine pe celelalte...pentru ca daca nu ai servici, nu ai nici relatii, nici sanse mari de a socializa, nici bani de hobby-uri, nici dispozitie buna pentru a-ti crea o relatie. Totul functioneaza in stransa dependenta si nu pot functiona in conditii optime, decat daca TOTI sunt "sanatosi".

Pentru ca sa afli cum cladesti acesti piloni, te va indruma psihoterapeutul. Deci....aici este punctul de pornire. Sa inveti cum sa te comporti,( pentru ca parintii tai nu te-au invatat asta - din cauza ca nici ei nu stiau, asa cum si parintii lor aveau aceeasi problema)) pentru ca poti sa iti construiesti corrdonatele optime, pe care tu nu le ai.

Succes mult, si incepe chiar acum sa refaci "casa' vietii tale.

michelle01 a scris:

da vreau prieteni...dar totodata sunt atat de trista si deprimata ca nu am chef de nimeni. nici eu nu ma mai inteleg.

relaxeaza-te, nu e chiar atat de dificil de inteles...

Toti trecem prin ceva de genul asta, mecanismul e destul de simplu, se numeste UITARE.

Uite, imagineaza-ti ca esti in oras si ca iti este foame, foarte foame. Treci pe langa un restaurat sau pe langa un Fast Food si te gandesti "Ce bine ar fi daca as putea lua ceva de mancare dar NU AM BANI" si atunci foamea pare a fi si mai rea, incep sa ghioraie matzele si mai tare.

Tu esti aproximativ intr-o astfel de situatie in schimb partea pe care nu o stii, pe care ai uitat-o, e ca ai buzunarele doldora de bani. Senzatia nasoala prin care treci este fireasca pentru ca efectiv nu crezi ca ai resursele necesare. Tu vrei de la cei din jur CEVA dar ce nu intelegi e ca deja ai mai mult decat ai putea avea nevoie vreodata IN TINE. Din pacate uneori e greu de vazut asta. Si eu am fost acolo, depresii crunte, ganduri negre, senzatia ca nu mi-ar simti nimeni lipsa... DAR am ajuns sa inteleg cat de mult greseam... am ajuns sa vad in mine resursele... si am reusit sa ma vad intr-un final asa cum ma vedeau prietenii mei, ca pe o persoana valoroasa.

Ia timp, nu am sa te mint zicandu-ti ca o sa se rezolve peste noapte DAR se rezolva, incetul cu incetul o sa fie mai bine, ai sa vezi. Incepe totusi AZI!

Ca si punct de plecare ia corpul tau. Depresia crunta prin care treci ti-a secatuit resursele. Ar trebui teoretic sa te simti lipsita de vlaga, lipsita de chef de a face orice. Starea asta este cauzata de un nivel critic al rezervelor de energie ale corpului. Incepe prin a te revitaminiza si prin a introduce ceva miscare in programul zilnic.

Mergi la farmacie si cumpara-ti un complex de multivitamine, de ex "Supradyn" ori drajeuri ori efervescente. Ia cate un drajeu pe zi dupa micul dejun. Incearca sa fii putin mai atenta la apa pe care o bei in timpul zilei si ai grija sa bei cel putin 2 litri de apa, cel putin 2. Deshidratarea, mai ales zilele astea, are un efect super aiurea asupra starii generale.

Apoi introdu incetul cu incetul ceva exercitiu fizic. Nu musai sa mergi la sala sau ceva de genul asta. Poti incepe cu plimbari. Incepe de la ceva gen 15-20 de min pe zi si creste treptat pana ajungi la macar 45-60 de min pe zi.

De asemenea fii atenta la ce te gandesti. Ganduri dintrastea despre cum ai dezamagit pe X sau pe Y sau la cat de inutila esti NU TE AJUTA DELOC. Intelege in acelasi timp ca NU AI SA POTI SA-TI OPRESTI GANDURILE! Singurul lucru pe care il poti face este sa ALEGI ALTE GANDURI. Cauta ceva care sa-ti trezeasca interesul si studiaza lucrul respectiv. Doar asa ai sa reusesti sa scapi de gandurile astea aiurea.

Uite, ca si subiect de meditatie, ca si ceva la care sa te gandesti mai profund ia eseul "Daruind vei dobandi" al lui Nicolae Steinhardt.

Gandeste-te ca nu ai un motiv pentru a zambi DAR ca in lipsa motivului mai tare ar trebui sa zambesti. Nu ai bucurie in interior DAR ar trebui sa o oferi celor din jur, ar trebui sa daruiesti din ce nu ai pentru ca daruind-o... o vei dobandi si tu.

Si mai gandeste-te ca nu esti singura... suntem o gramada aici care mai ajungem din cand in cand in stari dintrastea scazute. Suntem multi care ar trebui sa ascultam Maestru cand ne spune cu iubire: "Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai?"

Hai... hopa sus.

raspuns pentru iosfat:

mesajul tau reprezinta realitatea cruda si m a durut mult sa citesc.nu ma intretin parintii...crede ma ca nu mi dau nici un ban...muncesc intr un alt domeniu care nu imi prea place dar nu am ce sa fac si muncesc cu sila.am constientizat cum sunt de multa vreme iar tu ma acuzi ca nu stiu sa iubesc si poate ai dreptate dar am incercat din rasputeri sa ma schimb si sa fiu altfel dar nu am pe nimeni langa mine sa mi dea putere.mama ma suna sa mi zica ca nu am fost in stare sa fac o facultate pana la varsta asta si alte reprosuri iar pe tata nu l intereseaza persoana mea.ma intreaba doar ce fac si atat fara sa stie sa faca altceva...macar el nu mi tipa la telefon si nu mi reproseaza ca sunt un gunoi.ei sunt divortati iar mama a acceptat sa se intoarca langa noi doar pt ca nu se descurca financiar singura.el era excesiv de gelos si posesiv si cred ca iau asta de la el.mama e o persoana infranta..nu are prieteni si s a refugiat in religie....uneori am senzatia ca nu e pe planeta asta.dupa divort am zis ca vin in bucuresti sa fac facultatea aici.mi am gasit cu greu o garsoniera buna.apoi m am certat cu cea mai buna prietena a mea ca nu am putut sa o ajut cu ceva si mi a scos ochii ca ea m a ajutat.apoi l am cunoscut pe fostul meu iubit.....stia cum sunt de la inceput....si stiu ca am gresit mult si mi as dori sa ma ierte dar nu mai am ce sa fac pt ca m am dus sa vorbesc cu el mai inainte si mi a spus ca nu mi mai da nici o sansa ca mi a dat destule si s a saturat...statea acolo si ma privea cum plang fara ca macar sa i pese.acum ce ar trebui sa fac>?nu pot nici macar sa ma duc in parc sa ma plimb in primul rand ca sunt singura si ma simt foarte prost sa ies singura si in al doilea rand ca el sta in aceasi zona cu mine,la fel si fostul sot ..la fel si fosta mea buna prietena si fratele ei care si el candva mi a fost un bun prieten...pe toti risc sa i vad in fiecare zi pe strada si sa ma doara....nu cred ca intelegi ce simt eu acum si toata durerea care e in mine.as vrea sa fac ceva dar cred ca nu ma pot ajuta singura.tot ce mai pot sa fac e sa nu mananc,sa ma chinui si sa plang gandindu ma ca nimanui din lumea asta nu i pasa de mine....stiu ca acum o sa spui ca incerc sa fac pe victima.am intrat pe forumul asta pentru ca am vrut sa mi descarc sufletul cuiva si sa ascult sfaturile cuiva....dar nu poti acuza un om ca e atat de slab daca chiar nu poate sa se refaca de unul singur si sa i mai spui si ca nu stie sa iubeasca....eu am oferit totul in relatiile in care am fost.nu am cerut ceva in plus fata de ce am oferit....si poate ca iubirea a fost una nepotrivita dar nu stiu sa iubesc altfel....nu m a invatat nimeni cum..nu a avut nimeni rabdare suficient.in jurul meu numai oameni divortati,numai barbati care inseala..am ajuns sa cred ca 99% sin barbati inseala...iar lumea e facuta sa se foloseasca de mine ca de o carpa si apoi sa ma raneasca in cel mai groaznic mod.cum sa mai am incredre in cineva cand toti oamenii cu care am intrat in contact ba sunt divortati ba au fost inselati...inca de mica am crescut asa....cum poti sa mi spui sa am vointa cand eu nu stiu ce e aia ?cum sa merg mai departe daca pe mine ma dor toate amintirile alea frumoase si de scurta durata...?cum sa iubesc pe altcineva cand urmatorul o sa ma priveasca la sfarsit cu raceala care am vazut o in ochii lui....sa mi spuna ca plang degeaba...de parca eu as putea opri lacrimile sau durerea nea...si sa mi spuna ca mi am facut o cu mana mea.e clar ca nu ma pot ajuta singura de aia m ai fi ajutat mai mult recomandandu mi un specialist bun sau dandu mi un sfat mai putin dur.oricum iti multumesc pentru el si sper sa mai imi raspunzi si la mesajul asta.

Du-te la psiholog, te va invata cum sa IUBESTI NECONDITIONAT. Iubind neconditionat, vei putea sa iti faci o relatie, care sa iti dea energia necesara sa refaci si restul. Vei avea putere atunci sa ai si o viata sociala, si hobby-uri. Apoi, iti vei face si un plan pentru a-ti gasi un servici care sa iti dea restul de satisafactii. Esti intr-un cerc vicios...RUPE-L, nu intoarce ochii la filozofii ieftine de genul, "hai hopa sus, esti tare, esti moale, esti buna, esti rea". Aceste cuvinte nu te ajuta, mai mult te baga in ceata.

MERGI LA PSIHOTERAPIE. Invata sa iubesti neconditionat pentru a-ti capata energia, macar dintr-o relatie sanatoasa. Nu te arunca in urma acestui mesaj al meu sa sufoci pe primul de care te indragostesti. Mergi cum am spus la psihoterapie. Iosafat ti-a spus bine...nu stii sa iubesti, ii "posezi" pe cei din jur, iar ei te parasesc. Acest lucru nu poti sa il inveti singura, iti trebuie ajutorul acesta de la un psiholog.

Cavaleru a scris:

relaxeaza-te, nu e chiar atat de dificil de inteles...

Toti trecem prin ceva de genul asta, mecanismul e destul de simplu, se numeste UITARE.

Uite, imagineaza-ti ca esti in oras si ca iti este foame, foarte foame. Treci pe langa un restaurat sau pe langa un Fast Food si te gandesti "Ce bine ar fi daca as putea lua ceva de mancare dar NU AM BANI" si atunci foamea pare a fi si mai rea, incep sa ghioraie matzele si mai tare.

Tu esti aproximativ intr-o astfel de situatie in schimb partea pe care nu o stii, pe care ai uitat-o, e ca ai buzunarele doldora de bani. Senzatia nasoala prin care treci este fireasca pentru ca efectiv nu crezi ca ai resursele necesare. Tu vrei de la cei din jur CEVA dar ce nu intelegi e ca deja ai mai mult decat ai putea avea nevoie vreodata IN TINE. Din pacate uneori e greu de vazut asta. Si eu am fost acolo, depresii crunte, ganduri negre, senzatia ca nu mi-ar simti nimeni lipsa... DAR am ajuns sa inteleg cat de mult greseam... am ajuns sa vad in mine resursele... si am reusit sa ma vad intr-un final asa cum ma vedeau prietenii mei, ca pe o persoana valoroasa.

Ia timp, nu am sa te mint zicandu-ti ca o sa se rezolve peste noapte DAR se rezolva, incetul cu incetul o sa fie mai bine, ai sa vezi. Incepe totusi AZI!

Ca si punct de plecare ia corpul tau. Depresia crunta prin care treci ti-a secatuit resursele. Ar trebui teoretic sa te simti lipsita de vlaga, lipsita de chef de a face orice. Starea asta este cauzata de un nivel critic al rezervelor de energie ale corpului. Incepe prin a te revitaminiza si prin a introduce ceva miscare in programul zilnic.

Mergi la farmacie si cumpara-ti un complex de multivitamine, de ex "Supradyn" ori drajeuri ori efervescente. Ia cate un drajeu pe zi dupa micul dejun. Incearca sa fii putin mai atenta la apa pe care o bei in timpul zilei si ai grija sa bei cel putin 2 litri de apa, cel putin 2. Deshidratarea, mai ales zilele astea, are un efect super aiurea asupra starii generale.

Apoi introdu incetul cu incetul ceva exercitiu fizic. Nu musai sa mergi la sala sau ceva de genul asta. Poti incepe cu plimbari. Incepe de la ceva gen 15-20 de min pe zi si creste treptat pana ajungi la macar 45-60 de min pe zi.

De asemenea fii atenta la ce te gandesti. Ganduri dintrastea despre cum ai dezamagit pe X sau pe Y sau la cat de inutila esti NU TE AJUTA DELOC. Intelege in acelasi timp ca NU AI SA POTI SA-TI OPRESTI GANDURILE! Singurul lucru pe care il poti face este sa ALEGI ALTE GANDURI. Cauta ceva care sa-ti trezeasca interesul si studiaza lucrul respectiv. Doar asa ai sa reusesti sa scapi de gandurile astea aiurea.

Uite, ca si subiect de meditatie, ca si ceva la care sa te gandesti mai profund ia eseul "Daruind vei dobandi" al lui Nicolae Steinhardt.

Gandeste-te ca nu ai un motiv pentru a zambi DAR ca in lipsa motivului mai tare ar trebui sa zambesti. Nu ai bucurie in interior DAR ar trebui sa o oferi celor din jur, ar trebui sa daruiesti din ce nu ai pentru ca daruind-o... o vei dobandi si tu.

Si mai gandeste-te ca nu esti singura... suntem o gramada aici care mai ajungem din cand in cand in stari dintrastea scazute. Suntem multi care ar trebui sa ascultam Maestru cand ne spune cu iubire: "Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai?"

Hai... hopa sus.

eu chiar nu am pe nimeni.ai mei doar ma sfatuiesc sa vin acasa...dar acasa ce as putea sa fac decat sa ma infund in oraselul ala mic ?eu nu am ce parere gresita sa mi fac despre singuratate...eu chiar sunt singura....pana la 17 ani mi am petrecut tot timpul asta inchisa in casa avand ca model pe mama mea care e si ea o fiinta slaba si singura.imi vad viitorul negru..nu stiu ce o sa fac pentru ca nu stiu daca as fi in stare sa fac ceva.din frica de singuratate m am aruncat in relatii nepotrivite doar pentru ca primeam putina atentie...apoi se termina totul...viata era un calvar pana aparea altcineva si povestea se relua....nu e nimic pe lumea asta mai crunt decat singuratatea...daca vreodata o sa am un copil cred ca nu voi fi in stare sa l educ sa ma iubeasca si va ajunge sa ma urasca si sa nu ma mai caute toata viata iar restul vietii mele va fi banal...simplu....in pat visand la cineva asa cum vreau eu care e foarte rar de gasit sau chiar imposibil.am luat vitamine in speranta unei minuni care macar sa ma ajute sa mai pun 2 kg pe mine....acum de cand eram cu fostul iubit reusisem sa ma mai ingras dar am inceput sa ma gandesc numai la ce am gresit...la cum am dat cu piciorul la tot ce a fost frumos...la cum as vrea sa ne impacam dar nu mai am nici o sansa,la toate nimicurile alea frumoase care ma faceau fericita...si uite asa am slabit si ce reusisem cu greu sa pun la loc.dupa divort socul a fost atat de mare incat am slabit imediat 10 kg.ma uit in ogilnda si simt numai dispert pentru mine pentru lumea din jur care mi a facut doar rau dar in special ma urasc pe mine k nu am reusit sa fiu altfel ca nu reusesc sa fiu altfel si ca din pacate nu pot sa ma ajut singura.daca stie cineva un psihoterapeut bun va rog sa mi l recomandati si o sa iau si antidepresive impreuna cu terapia...am doare nevoie de cineva care sa ma asculte si sa ma ajute sa fiu altfel cu blandete....pentru ca acum sunt atat de vulnerabila incat orice imi face rau.

va multumesc la absolut toti pentru sfaturi si o sa incerc sa iau din fiecare cate ceva.oricum sper sa mi mai scrieti .ma consider o persoana doborata definitiv si foarte bolnava si chiar am nevoie de un sfat bun.pe langa depresia asta ma mai confrunt si cu anxietate....frica de a dormi singura,pe intuneric,frica de a sta singura,frica de a nu ma lovi ,frica de durere,frica de a nu gresi si a parea penibila,frica ca acum ma veti citi si veti spune ca sunt un caz iremediabil....

nimic nu se pierde, totul se transforma, asa ca na-i de ce te teme

te rogi la Dumnezeu de obicei?