Va rog ajutati ma

Nu l-am citit,unde il pot gasi?

spiridus78 a scris:

Nu l-am citit,unde il pot gasi?

Uite, link-ul este acesta: http://www.roportal.ro/discutii/ftopic33566.html

Foarte interesant.dar nu cred ca ma incadrez in acea categorie de parinti.nu i-am impus niciodata sa faca un anume lucru doar ptr ca imi place mie,sa o incarc cu suferinta mea,etc.nu am facut un copil ca sa am un sprijin la batrinete.ca orice parinte cu"scaun la cap"incerc sa-i transmit anumite valori,sa stie ce e bine si ce nu,sa aiba o baza.nu sint chiar atit de frustrata incit sa ajung la astfel de comportament.din punctul meu de vedere copiii n-au nici un fel de datorie fata de noi parintii,sintem noi cei care avem datoria sa-i crestem frumos,sa-i ajutam sa-si gaseasca un drum in viata fara sa le impunem dorintele noastre sau sa vrem de la ei ce noi n-am avut sau n-am facut.

spiridus78 a scris:

Foarte interesant.dar nu cred ca ma incadrez in acea categorie de parinti.nu i-am impus niciodata sa faca un anume lucru doar ptr ca imi place mie,sa o incarc cu suferinta mea,etc.nu am facut un copil ca sa am un sprijin la batrinete.ca orice parinte cu"scaun la cap"incerc sa-i transmit anumite valori,sa stie ce e bine si ce nu,sa aiba o baza.nu sint chiar atit de frustrata incit sa ajung la astfel de comportament.din punctul meu de vedere copiii n-au nici un fel de datorie fata de noi parintii,sintem noi cei care avem datoria sa-i crestem frumos,sa-i ajutam sa-si gaseasca un drum in viata fara sa le impunem dorintele noastre sau sa vrem de la ei ce noi n-am avut sau n-am facut.

Este bine sa nu iti conditionezi copilul. Insa sa stii clar un lucru....reactiile copilului sunt oglinda reactiilor parintelui. Cand un copil este nervos, timid, sau manifesta afectivitate exagerata,etc, ceva nu e in regula cu parintele. Copilul este daca vrei, un "barometru" care inregistreaza cele mai imperceptibile( pentru tine) modificari psihice ale parintelui. Copilul este mai atasat de mama. Sa mai tii minte un lucru, daca vrei sa iti faci copilul fericit, fii tu fericita. Cand tu esti nefericita, copilul are probleme, chiar daca astea se manifesta numai sub forma unei afectivitati exagerate. Copilul incearca sa te "consoleze" pe tine, pentru ceea ce simte ca iti lipseste. Insa tu trebuie sa ii oferi lui suport afectiv, nu el el tie( se presupune ca tu ai deja "bagajul plin" cu afectiunea aia pe care trebuia sa o ai din cuplu, si ca de acolo ii oferi si lui). Tu, daca esti golita afectiv, ce ii poti da? Nimic...asa ca el iti va da tie....uite prin acesta afectivitate exagerata, el se goleste, tu te tii pe linia de plutire, si uite asa apare 'posesia' aia de care era vorba in acel post. Asta este mecanismul. vei avea in final un copil gol afectiv( si tu nici nu realizezi de unde a aparut asta), care nu va mai stii de capul lui...nu va sti ce sentimente sa aiba, va avea tulburari de afectivitate, va reactiona prost toata viata, cu tine,in familia lui( isi va alege un partener/a) pe care il va poseda, ca sa se reumple( inconstient) de unde a fost golit, si uite asa ciclul reincepe. O mama nemultumita in viata ei persoanala, goleste mereu afectiv copilul...nu exista alta ecuatie, cine nu o crede, o va simti pe pielea proprie mai tarziu.

Anya,o intrebare:tu ai copii?Daca da esti in masura sa dai sfaturi,daca nu...

Am. Si copii si ani la varsta.Dar ma intreb si eu...cu te te deranjeaza mereu sa afle oamenii mecanismele reale psihologice care produc disturbari in viata omului? Sau a sti adevarul este o mare crima?

Presupun ca esti inca la inceputul terapiei prin AT...nu de alta, insa acolo numai adevaruri afli, si nu din cele pe care le-ai presupus tu pana acum. ;)

Dupa vreo 20 sedinte neintrerupte de terapie din asta, te invit sa recitesti postarile cu care nu ai fost de acord pana acum, si sa vezi daca nu ti s-a schimbat deloc opinia pe care o ai in acest moment. :)

Nu stiu cit de mult este golita afectiv,sau cit de mult o afecteaza starea mea.eu nu ma manifest,nu facnici crize,nu urlu,nu pling,decit cind sint singura.ar fi bine sa fim cu totii fericiti si multumiti de propriile vieti dar nu este asa.nimeni nu cred ca vrea sa-si vada copilul golit sufleteste,cu probleme...eu stiu ca trebuie sa-mi rezolv problemele ,stiu de unde sa incep dar mi-e tare greu.si cine e in situatia mea,aceea de a nu avea un loc de munca stabil si nici posibilitatea de a-l obtine,stie f bine despre ce vorbesc.cine nu stie mai bine se abtine.

spiridus78 a scris:

..eu stiu ca trebuie sa-mi rezolv problemele ,stiu de unde sa incep dar mi-e tare greu.si cine e in situatia mea,aceea de a nu avea un loc de munca stabil si nici posibilitatea de a-l obtine,stie f bine despre ce vorbesc.cine nu stie mai bine se abtine.

Intr-adevar numai tu iti poti rezolva problema. Important sa ai incredere in tine ca ceea ce faci este corect. Primul pas ar fi independenta materiala. Nimeni nu contesta ca este greu, insa este posibil.Al doilea sa iti oferi tie si implicit copilului tau o stabilitate emotionala. Stabilitate care apare numai intr-o relatie de cuplu armonioasa. Decat un cuplu cu probleme, mai stabil psihic este lipsa acelui cuplu.

Pt Anya: Dupa teoria ta orice om cu probleme (indiferent de ce natura- ca e vorba de atacuri de panica, ca e vorba de depresie sau altele) se transforma intr-un monstru, intr-un "parinte impostor, proprietar de copii". Probabil ca numai tu care esti pe deplin fericita si echilibrata poti sa-ti cresti copiii cum trebuie, noi care avem diverse probleme, musai suntem impostori. Mi se par fortate, duse la extrem toate teoriile. Dupa cum spunea si Alirox, intra un om pe forum sa-si spuna pasul si sariti pe el. Parca abia asteptati sa-l faceti praf. In general, ma consider o persoana obiectiva, care poate sa admita ca greseste. Dar voi exagerati. Habar n-am ce e analiza tranzactionala , dar nu pot sa cred ca un psiholog poate sa pune problemele in felul asta. Parca spuneti printre randuri: noi sutem niste oameni extraordinari, noi putem intelege si accepta lucrurile acestea, noi suntem de partea buna a baricadei, in schimb voi, cei cu probleme (indiferent de care), vai de capul vostru , sunteti de cea mai joasa speta si nici macar nu puteti sa acceptati adevarul. Pe de alta parte fiecare poate sa-si spuna parerea, dar din punctul meu de vedere cei cu probleme care intra aici cauta un ajutor, un suport care in mod sigur nu-l gaseste aici.

Sint de acord cu tine Anya.este greu dar nu imposibil.si stiu ca ne e mai bine singure decit cu el tot timpul morocanos si nervos .eu in romania nu m-as mai intoarce ptr nimic in lume cu toate ca acolo ma simt iubita si sustinuta de rude dar nu ma mai simt in largul meu din punct de vedere social,medical si ar mai fi multe exemple.nici daca as fi plina de bani nu as trai intr-o tara unde dreptatea ti-o face banul cu toate ca e pamintul pe care m-am nascut si pe care-l iubesc indiferent cum ar fi.eu n-as putea sa-mi vad copilul victima unor incompetenti si nici sa ma duc cu plasa plina la cabinetele lor.nu ii bag pe toti in aceeasi oala ptr ca avem si medici buni care fac meseria di pasiune dar e mai greu sa dai de ei.