De ce iubirea doare?

GinGin a scris:

nu este tragic...e inaltator...

Da,sunt de acord,mai ales pentru ca,asa cum bine ai zis si tu,toate trec.Cred ca ai subliniat tot ce ma interesa sa stiu.

heidy_ a scris:

Da, dar stii cu ce pret?

Suna urat sa-i spui pret...mai degraba castigi decat pierzi in cazul asta;ramai cu amintiri frumoase,experienta pentru viitor...te imbogatesti,ce s-o mai lungim...

Acu,fiecare cu experientele lui de viata...eu scriu din ale mele,nu din carti....

Doare pentru ca unul da,si altul ia... :flowers:

GinGin a scris:

Acu,fiecare cu experientele lui de viata...eu scriu din ale mele,nu din carti....

Si cine crezi ca vorbea din carti?

Miss-Take a scris:

Da,sunt de acord,mai ales pentru ca,asa cum bine ai zis si tu,toate trec.Cred ca ai subliniat tot ce ma interesa sa stiu.

Poate imi explicati voi doua si mie ce e asa de inaltator in a suferi.

am citit niste lucruri aberante..gen '' iubesti din toata inima..apoi daca se rupe dragoste trebuie sa uiti si sa treci mai departe''

oameni buni..poate pentru cativa de aici iubirea e doar o senzatie ''cool''. E aceasi senzatie pe care o poti avea si intr-o ''one night stand'' .(deci a nu se confunda)

Iubirea adevarata e aceea cand darui tot ce ai mai bun... si cand primesti acelasi lucru de la partener/a

Dar ce se intampla cand se rupe dragostea? In primu rand nu ne vine sa credem...e sentimentul de goliciune combinat cu sentimentul de tradare. Ajungi sa-ti pui intrebare ''daca eu as fi iubit vesnic persoanna respectiva..ea dc nu ar face-o din moment ce mi-a spus de 1000X ca ma iubeste si sunt the one'''

Si brusc realizezi ca perceptia ta asupra acelei persoana (cat a durat relatia) a fost influentata de sentimente. De la atractie fizica..pana la feelingu ca ai pe cineva alaturi. Iti pui toata increderea in acea persoana si nici nu te gandesti ca te-ar lasa la greu

Dupa o despartire...doare ,deoarece am realizat ca am iubit o iluzie, simti tradarea pana in maduva oaselor

Multa lume spune '''domne...stai linistit ca oricum nimic nu dureaza''. Si apoi te uiti in jurul tau...vezi cupluri fericite ce sunt de ani de zile impreuna, mai tarziu ii vezi la maritis, apoi cu un bebe..si uite asa trece viata avand pe cineva langa. Dragostea poate exista pana cand moartea o va rupe..apoi te intrebi dc nu esti tu unul din cei norocosi...

Eu nu sunt un familist sau ceva de genul(sunt inca tanar si vreau sa-mi traiesc viata..dar avand pe cineva langa)...m-am multumit sa iubesc si sa ma agat de dragostea partenerei atunci cand aveam probleme. Mi-as fi dorit sa fac totul impreuna cu ea...si ea sa faca totul impreuna cu mine (ca doar na...asta imi tot zicea)

Am avut mai multa credinta in ea decat in D-zeu...si uite ca singurele persoane ce sufera dupa despartire..sunt cele ce iubesc rational...nu numai cu inima (daca te lasi condus doar de inima...realizezi ca traiesti dragostea doar ca o senzatie placuta) ce bineinteles...poate fi oferita de mai multe persoane..nu neaparat de una

Problema e ca la mine acea senzatie placuta si dragostea rationala pe care o simteam...a fost oferita doar de o singura persoana. Se spune ca timpul vindeca totul. Dar daca dragostea a fost atat de intensa incat ea ramane prezenta in creier permanent? Creierul este un organ prea complex...ce poate fi afectat pe termen scurt..lung..sau definitiv. Cand iubesti din toata profunzimea fiintei tale...cand vezi parteneru/a in ''slow motion'' exact ca in filmele siropoase...ai toate sansele ca dupa despartire sa ramai cu creierul afectat ori pe termen foarte lung..ori definitiv. Asta se explica stiintific...nu e o aberatie. Creierul elibereaza dopamina starnind feelingu pe care noi il numim ''dragoste'' Dupa o despartire..simti din nou nevoia de a iubi si de a fi iubit..practic corpul intra in sevraj ! cerand din nou dopamina eliberata atunci cand saruti, cand strangi in brate si cand ai sentimentul de implinire ca ai pe cineva langa

Doare al dreaq de tare...suferinta se manifesta si fizic..si psihic. Pierzi vointa pentru orice..nici nu se pune problema in a cauta pe altcineva deoarece tot chipul persoanei iubite apare la fiecare miscare. Tot ce poti sa faci...e sa induri..sa strangi din dinti...sa plangi...si poate incet incet imaginea ei dispare din minte (pacat ca nu definitiv)

Daca se intampla din nou sa apara dragoste...trebuie iar sa incerci sa iubesti cu pasiune, ca daca nu...amintirile pasionale traite cu fostu/a nu vor fi niciodata inlocuite...si inima va bate tare de fiecare data cand iti vei aduce aminte de ele..chiar daca au trecut ani buni

heidy_ a scris:

Nu asa se punea problema, ci daca iubesti persoana de langa tine infinit mai mult decat te iubesti pe tine.. daca nu mai ai identitate pentru ca identitatea ta este cel de langa tine..

mai exact de atat de nu se putea

Alexandru88 a scris:

mai exact de atat de nu se putea

Aproape Jane Austen!( Ca si numar de caractere.)

heidy_ a scris:

Poate imi explicati voi doua si mie ce e asa de inaltator in a suferi. :D

Tristetea e inaltatoare prin intensitate,fericirea-i efemera si dureaza putin... Suferinta-i necesara,si ne inalta pentru ca abia mai tarziu, in liniste, realizam cat de mult am iubit....

Sa zicem ca suferinta-i un "contoar" al iubirii.

cinnamon^ a scris:

Tristetea e inaltatoare prin intensitate,fericirea-i efemera si dureaza putin... Suferinta-i necesara,si ne inalta pentru ca abia mai tarziu, in liniste, realizam cat de mult am iubit....

Sa zicem ca suferinta-i un "contoar" al iubirii.

Nu zau. Uite ca mie mi se pare ca suferinta ar trebui sa nu existe deloc. Nu mi se pare nimic inaltator in avea dureri de suflet, in a plange. Dar poate sunt eu batuta-n cap. :P

heidy_ a scris:

Nu mi se pare nimic inaltator in avea dureri de suflet, in a plange.

Durerea schimbă pe om :

Eu sunt de acord cu heidy :P