Oameni fara copii

Doamne ce mi-e dat sa citesc!!!

Da de unde vine toata incrancenarea asta pt cei ce nu au sau nu vor copii dintr-un motiv sau altul?

Sigur unii sunt inzestrati cu dragoste nelimitata pt copii si i-ar accepta oricum,iesiti sau nu din propriul uter.Dar de aici si pana la a judeca preferinta de bunavoie sau nu) de a nu avea copii cale lunga este.

Si eu am UN copil il iubesc nespus,e visul oricarui parinte va asigur.Nu am fost foarte bine pregatita financiar cand a sosit pe lume dar am reusit sa-i asigur tot ceea ce avea nevoie si nu a simtit lipsuri, am schimbat locuri de munca peste locuri de munca din dorinta de ami asigura suficient timp pt ea.

Din punct de vedere sufletesc eram insa pregatita si rezultatul se vede,avem o legatura sufleteasca foarte stransa,deosebita si sanatoasa.

Dar nu mi-am mai dorit in veci un al doilea copil.(S-ar putea sa vi se intample si voua cei cu un copil pe drum sau niciunul inca, sa nu va doriti al doilea)

Cand avea 6 ani copilul meu,tatal ei i-a daruit un catel.Nu va spun ca multi m-au bombardat cu "decat sa cresti un catel mai bine ati mai face/ infia un copil".

Pai cum isi permit?????!!!!!

Cine are dreptul sa ma judece cati si daca e cazul sa fac/adopt un copil? Si da am iubit acel catel ca pe un nou membru al familiei se juca si il purtam cu noi peste tot.Ii vorbeam cu totii si ne jucam cu el de parca ar fi fost si el copilul nostru...unul adoptat si din regnul animal dar tot un membru al familiei.Il duceam in parc la joaca si la sanius,chiar si la restaurantele unde ne era permis sa intram cu el.Va asigur ca prezenta catelului a avut un efect benefic asupra copilului meu si nu in ultimul rand al meu.

Cunosc o femeie de o valoare sufleteasca deosebita,e fertila e sanatoasa nu are niciun cusur,nu e nici saraca nici urata nici single ,sotul ei e fertil intre ei exista o dragoste sincera si totusi nu au copii.A ajuns la varsta la care ceasul ei biologic incepe sa dea semne de alarma.

Femeia asta si-a dorit foarte mult un copil din pacate pentru motive pe care nu-mi permit sa vi le impartasesc si voua din respect pt acea femeie si sotul ei,nu va avea copii in veci,nici proprii nici adoptati.

In timpul asta,ea merge la coafor,fac lungi calatorii prin tara ori de cate ori au cate un pic de timp si el isi schimba masina destul de des.Poate intr-o zi vor avea un caine sau o pisica sau un papagal si atunci o sa inceapa vecinii sa-i critice zicand "mai bine ati adopta un copil" adancind si mai mult ceea ce-i doare.frumos nu?

in orice caz voi fi si eu acolo sa scot ochii celor ce nu-si vad de treaba lor.

Aaa ,sa nu uit,ca tot se zice ca se ramane masca la reactiile oamenilor fata de animalele de suflet.

Eu una mai degraba raman masca fata de reactiile parintilor dobitoci fata de proprii copii decat de reactiile unui barbat sau o femeie care isi da in leagan si vorbeste pisicii sau catelului.

Alcantara, ai dreptate, nu are dreptul nimeni sa te judece si sa-si permita sa iti spuna ce sa faci cu viata ta. din pacate, exista foarte multe persoane pe care le preocupa viata altora... cat despre prietena ta, nu o condamn, e alegerea ei si trebuie respectata. insa, cel mai mult ma bucur ca sotul ei o intelege si o iubeste asa cum e (daca ai citit in acest topic...trebuia sa o paraseasca pt alta, care i-ar fi facut un copil! :D ). daca un cuplu doreste copii, ii poate avea, fie facuti de ei, fie adoptati. daca nu doresc copii, e strict problema lor. ;)

allegra a scris:

... daca nu doresc copii, e strict problema lor. :D

Foarte corect...dar atunci de ce se mai plang atat de singuratate,din moment ce au ales-o singuri?

Cunosc si eu o persoana ajunsa acum la menopauza,care toata tineretea a spus ca nu vrea copii si a facut nenumarate avorturi.S-a trezit pe la 40 si ceva de ani ca vrea un copil,dar din pacate nu-l mai poate avea si se tot plange pe la toata lumea ce fraiera a fost ca nu l-a facut cand trebuia.Sot nu are...se mai consoleaza cu copiii surorilor.E de compatimit? ... asta a fost alegerea ei pana la urma...

daca a fost alegerea ei, atunci sa suporte consecintele! fiecare gest pe care il facem, se rasfrange asupra noastra, mai devreme sau mai tarziu.

in orice caz, daca chiar doreste un copil si nu poate sa-l faca...ar putea sa adopte unul. :D

asa usor vorbiti despre adoptie. :D Care dintre voi s-a uitat macar pe formularele care trebuie completate atunci cand vrei sa adopti un copil? ca sa nu intreb: care dintre voi dispune de toate cerintele din formulare?

nimic nu e usor in viata asta. iar cele mai mari reusite cer si sacrificii mari. ideea e ca, daca vrei cu orice pret un copil, faci tot posibilul sa-l ai. :D

eu n-am zis niciodata ca viata ar fi usoara.

Eu am doua fetite, pentru care sunt in stare sa fac sacrificii peste sacrificii, dar acum cativa ani din intamplare mi-a cazut in mana un formular ( a se citi DOSAR) de adoptie :D Am incercat sa raspund sincer la intrebarile din el, :cry: ei bine, daca eu ma luam dupa ce era in dosarul ala, pai nu mai faceam copii in vecii vecilor, ca de adoptat ;) nici macar nu s-ar fi putut pune problema.

da-ne niste exemple, sa ne minunam si noi! :D

allegra, cu regrete iti spun, ca nu pot sa-ti dau exemple, pentru ca am preferat sa le uit :D

Incheierea sau formarea adoptiei necesita realizarea mai multor operatii juridice. Fara a intra in amanunte acestea pot fi grupate astfel:

a) actele juridice ale persoanelor chemate sa-si exprime consimtamantul in vederea adoptiei. O deosebita importanta in procesul formarii adoptiei, care declanseaza incredintarea copilului in vederea adoptiei, o prezinta consimtamantul persoanei sau familiei care doreste sa adopte (art.9alin.1). Acest consimtamant trebuie exprimat in forma autentica.

b) actele autoritatilor publice sau private autorizate, care constituie cerinte legale pentru incheierea adoptiei. Mentionam in acest sens : atestatul eliberat de Comisia pentru protectia copilului; avizul favorabil pentru incheierea adoptiei, eliberat de aceeasi autoritate publica; incredintarea copilului in vederea adoptiei catre persoana sau familia care doreste sa adopte; confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care sa rezulte indeplinirea procedurilor si respectarea termenelor prevazute de O.G. nr. 25/1997; transmiterea cererii pentru adoptie a persoanei sau familiei care doreste sa adopte, instantei judecatoresti competente pentru incuviintarea adoptiei.

c) incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata competenta, in conformitate cu o procedura si potrivit unor conditii anume prevazute de lege.

Operatiunile juridice mentionate se savarsesc in momente diferite si intr-o anumita ordine. In toate cazurile, actele juridice ale persoanelor chemate sa-si exprime consimtamantul in vederea adoptiei, cu exceptia consimtamantului copilului care a implinit 10 ani si care se ia de catre instanta de judecata, preced incuviintarea adoptiei de catre instanta. Aceste acte juridice preced de asemenea actele autoritatilor chemate sa-si indeplineasca obligatiile privind incheierea adoptiei, care sunt, in majoritate, acte de natura administrativa. Uneori, intre operatiile juridice mentionate poate trece o anumita perioada de timp, in care pot sa intervina schimbari in ceea ce priveste conditiile de fond, impedimentele sau conditiile de forma pentru adoptie.

Numai cateva din actele necesare. In afara de asta, cateva din atestatele avizele si certificatele de mai sus expira destul de repede, asa ca pana reusesti sa rezolvi cu celelalte acte si toata taraganarea juridica, iti expira primele certificate, si o iei de la capat. Deci nu e floare la ureche.