SeqenenreTao a scris:Chia nu vad ce e asa de minunat si extraordinar in a avea un copil...Daca nu facu un copil se cheama ca ai trait degeaba iar daca faci inseamna ca lasi ceva in urma ta?Nu vad sensu...
Intotdeauna am zis ca...daca voi ajunge la maturitatea necesara cresterii unui copil voi infia unul...ma rog
Problema este ca traim intr-o era a individualismului si ne-ar fi din ce in ce mai greu sa intelegem ce inseamna sa sacrifici un pic din tine pentru a da viata unui alt om, pentru a forma un caracter, pentru a iubi, etc. Oamenii fac din ce in ce mai putini copii, si pe aceeia ii incarca la maximum. au multe asteptari de la ei, le cer sa devina tot ceea ce ei nu au reusit in viata lor. Astfel copilul trebuie sa ia lectii de pian, de canto, de modeling, de pictura, etc. etc. Fac un copil si nici ala nu se dezvolta normal, e razgaiat, rasfatat, vesnic nemultumit si cu tot felul de frustrari...Altadata, cand oamenii faceau mai multi copii acestia se stimulau unii pe ceilalti, invatau mai repede, stiau ce inseamna sa imprumute si fratelui o jucarie, nu sa repete la nesfarsit "e a mea"! Sincer, intr-un fel ii condamn pe parintii mei ca nu au mai avut si alti copii, sa am cu cine sa impart bucurii si tristeti, sa am pe cineva aproape cand parintii nu mai conteneau cu reprosurile ca "nu au copii ca toata lumea" (desi ceilalti parinti ii invidiau). De-a lungul timpului toti nervii si frustrarie lor s-au rasfrant asupra mea. M-au incarcat f mult, m-au sufocat....Daca aveau si alti copii, poate invatau cu timpul cum sa se comporte ca parinti. In plus, nu e oare frumos ca la batranete sa stii ca ai lasat ceva in urma ta si ca nu esti singur? Cine face avere o poate pierde intr-un minut (dupa un cutremur, incendiu, inundatie, etc.), dar daca faci copii acestia iti vor duce mai departe numele tau.
