Mai oameni buni...ne invirtim in juru' cozii!
Concret:cind ne-am cunoscut,al meu barbat,mi-a spus ca e divortat si are 3 copiii;2 sunt casatoriti la casele lor iar cea mica,de 12 ani,locuieste cu el desi ai plateste pensie alimentara,fiindca,il prefera pe el in locul mamei.
M-am bucurat..."voi avea o fetita"-m-am gindit.Ceilalti,fiind casatoriti,la casele lor...nu ne vor deranja cu nimic.
Mi-a mai spus ca nu-mi va permite sa lucrez ca acolo nu-s locuri de munca iar sa spal fundul babelor cacacioase,nu ma lasa.Ok...
Ajunsa la destinatie,aveam sa constat ca ai lui copii,nu vorbesc cu el.Mi-a spus ca din cauza mea ca sunt socati ca el s-a recasatorit.
Primeam non-stop telefoane in care eram facuta "curva","tirfa"...si-n toate felurile...dar atunci,nu intelegeam limba,cu atit mai putin dialectul...asa ca intrebindu-l pe al meu barbat ce inseamna cuvintele respective,o "scalda"...si nu-mi spunea adevarul.Numerele de telefon de la care eram sunata,apartineau copiilor lui.
M-a socat,ca era si un telefon cu o voce de copil...
Am banuit ca e fi-sa cea mica...dar el,nega.Insistam sa-i cunosc copiii si in special pe cea mica.M-a lamurit ca ei,nu vor sa ma cunoasca ...Pustoaica,nu ma accepta.
Au trecut 2 ani.Armoniosi...
Inainte de casatorie,l-am intrebat daca are datorii. Mi-a raspuns ca nu.Dar se teme ca as avea eu...
Mi-a cerut sa ne casatorim cu clauza:"separatiune de bunuri"(adica,fiecare,cu ce are),pentru linistea lui...si ca in felul asta,va putea trece apartamentul pe numele meu ca in caz ca el moare inaintea mea fiind mai mare cu zece ani ca mine,copiii lui sa nu ma poata da afara din casa dar,la clauza sa specifice ca eu sa nu pot instraina casa iar dupa moartea mea,sa ramina copiilor lui.
Cu privire la separatiunea de bunuri,a ramas ca anumite lucruri,le va cumpara pe numele meu si ca vom cumpara o casa in Romania tot pe numele meu,ca sa avem unde sa stam in concediu si sa las si eu ceva dupa moarte,fiului meu,de 24 de ani,ramas in tara.
Am acceptat.Ne-am casatorit.Toate bune si frumoase pina am facut greseala si am spus unei cunostinte comune ca daca ai lui copii nu vorbesc cu el,n-au decit...mie-mi convine ca asa facem economii.
Greseala fatala! Copiii,s-au impacat cu el si casa mea curata si linistita de pina atunci,a devenit o cocina,restaurant,gara...orice vreti!
Se auto-invitau zilnic,cu mic cu mare...cu copiii,nepoti,catel si purcel ...la masa,raminind pina noaptea tirziu.
Spalam la vase,gateam,spalam mobile si pereti fiindca,nepotii lui de 2-3 ani aveau mame moderne care,in loc sa stea cu ochii pe ei,stateau pe balcon la taifas si la fumat in timp ce eu spalam vasele iar aia mici,cu mainile murdare de grasime,ciocolata si...alea...alea...imi pictau peretii si mobila si-mi ravaseau toate sertarele.
Am incercat sa discut civilizat cu ei toti,inclusiv cu sotul meu si sa le explic ca eu,imi iau cimpii daca nu au grija de copii.Degeaba! Faceau mai rau! Am spus:"Eu,plec!"
O perioada,au rarit vizitele....in schimb,fi-sa cea mica acum in virsta de 17 ani,se autoinvita zilnic,la prinz si pleca dupa cina.Taica-su' i-a spus ca sa nu se jeneze de nimic,sa se serveasca cu ce vrea...ca ea e "stapina casei".
Pustoaica,m-a lamurit scurt ca eu,nu sunt mama ei...ea,are mama...si ca ai pot fi "cel mult prietena".
In timp ce eu asezam masa,ea,butona mobilul...
Cind eu spalam vasele,iar taica-su' dormea dupa masa,ea,butona toata aparatura din casa:televizoare,combina,laptopul meu....pe care a reusit in scurt timp sa le puna "pe butuci".Toate,noi.Si nu ieftine...
Controla,tot:sertare,frigidere,dulapuri...nu-i scapa nimic...luindu-si foarte in serios rolul de stapina a casei.
Au inceput sa-mi dispara:cd-uri,casete,carti,forfecuta din trusa de manichiura...
Eu,care fumez un pachet de tigarete intr-o saptamina,ramineam fara tigari,zilnic.
Camera mea de lucru,unde se afla pc-ul e foarte mica;cu toata stradania mea,acolo incepuse sa miroasa a...balega.
Da...camerele in care intra fumul de tigara in pereti,asa miros.Cu toate deodorantele,uleiurile si betisoarele parfumate folosite de mine.Cind eram impreuna la pc. ea butona si eu asteptam sa pot atinge si eu pc-ul meu.Fuma iar fumul,mi-l sufla in fata.
Aprovizionarea,o facem o data pe luna.Mergea si ea...Trebuia sa stie ma-sa tot ce facem noi...In plus,aveau si ele nevoie acasa de una...alta...mai economiseau.
Mai mult:facea comenzi,isi facea placerile si nota de plata o achita papa,pe ascuns de mine.
La prinz,sotul meu e taximetristul clanului familial:aduna nepotii de pe la scoli,gradinita si-i duce acasa pe fiecare.Eu,daca vreau sa ajung in oras pentru ceva,imi spune ca e obosit ori ca "benzina,e scumpa!"
Am inceput sa protestez.Zadarnic...
I-am interzis "stapinei casei"sa se mai atinga de pc-ul meu.Sa-l foloseasca pe al ei,de acasa.
De ciuda,mi l-a stricat...
I-am spus sa-si cumpere tigari daca-i fumatoare.Acum,ai cumpara taica-su'.
I-am interzis mai multe lucruri dar,degeaba.Ma sfida.Am sfatuit-o sa-si caute alt "restaurant"fiindca,eu nu sunt sluga ei.M-a lamurit ca eu nu-i pot interzice sa vina in casa ca ea,vine la taica-su'.
"Atunci,el sa-ti spele farfuriile!"-i-am raspuns.
Pe perdele,pe rufele din masina de spalat,au inceput sa-mi apara diverse pete galbene care,nu mai ies la spalat.Am banuit-o de magie.I-am spus-o...
Mi-a raspuns ca sunt ..."nebuna". :flowers: Asta,a pus capac!
I-am cerut sotului meu sa divortam! A acceptat.Avocatul lui,nu.Dupa ce ne-a ascultat,i-a spus:"Ai gresit venind cu ea.Trebuia sa vii singur,intai.Eu,divortul asta nu ti-l pot face.Cauta-ti alt avocat.Sau,ar mai fi o solutie:sa-si puna si ea avocat.Altfel,nu.
I-am explicat avocatului sau ca eu nu am para chioara fiindca,in 5 ani de zile,eu nu stiu ce salar are sotul meu,si nici ce face cu banii.Banii,stau in cont iar eu nu am acces.Asadar,nu-mi permit un avocat si nici nu am nevoie deoarece,nu avem copiii,nici bunuri de impartit.Totul e al lui...si usa,e a mea.I-am spus ca nu vreau nimic decit divortul si promisiunea lui ca pina plec din casa nu mi-o aduce pe fi-sa in fata ochilor.
Avocatul lui,mi-a zis:"Ba,vei vedea ca vei avea nevoie de avocat.Cauta-ti unul din oficiu".
Nu-mi pun avocat .N-am pentru ce...
Cetatenia,inca nu o am.Sunt actele la Roma.O voi pierde.Nu ma pot obliga sa ma intorc in tara pina la pronuntarea divortului.Suntem in perioada de impaciuire.Dar voi pleca...Nu stiu unde...Pe strada...
Nu mai suport s-o vad inca o data pe fiinta aceea la fata ca fac un atac cerebral.Deja,am inceput sa iau medicamente pentru atacuri de panica si depresie.
De fiecare data cind suna telefonul ori soneria,mi se face rau.La propriu...
Sotul meu,nu mai lucreaza.A facut si el depresie.
Creatura asta,ne-a distrus pe amindoi.Si totusi,sotul meu imi cere sa opresc nebunia asta fiindca,totul depinde de mine.
Nu pot!E peste puterile mele...
Cu atit mai mult cu cit el imi spune ca dragalasenia de fi-sa e intruchiparea inocentei...
El,pe copilul meu nu-l accepta fiindca "are tata"!Si copiii si nepotii lui au mama...au si bunica...au matusi...de ce sa-i slugaresc eu? Si pentru ce?Cu ce ma aleg din casnicia asta?Cu blidul zilnic de mincare? Fiindca,in final,cu atit m-as alege din casnicia noastra.Nu a respectat nimic din intelegerea noastra.Pretinde totul dar nu-mi ofera nimic.
Ei,in locul meu ce ati face? :D
