M-am oprit din munca...ceea ce nu face bine deloc la randament, pt. ca playlist-ul meu nebun a ales "Hey, that's no way to say goodby", de pe primul album Leonard Cohen cred...
Si melodia asta m-a oprit din tot ce faceam, din tot ce gandeam, mi-a adus gustul amar al timpului care a trecut, al unor clipe frumoase pe care poate le-am trait sau am vrut sa le traiesc...pe iarba, sa bata vantul si soarele sa fie bland, ca la apus, sa fiu indragostita si sa fiu iubita...sa rad si sa-mi fie atat de bine incat aproape sa para ca doare...
I loved you in the morning, our kisses deep and warm,
your hair upon the pillow like a sleepy golden storm,
yes, many loved before us, I know that we are not new,
in city and in forest they smiled like me and you,
but now it's come to distances and both of us must try,
your eyes are soft with sorrow,
Hey, that's no way to say goodbye...
Oare cati oameni suntem, pe lume, in secunda asta, care sa gandim, sa simtim la fel? Sa avem exact aceeasi strangere de inima?
