Oare suntem vii fara iubire?

Cavaleru a scris:

Toata lumea fuge de moarte pentru ca vrea sa traiasca.... dar oare cati nu fug si de viata fara a intelege ca viata doare uneori... ca si durerea asta joaca un rol in farmecul ei...

Traim intr-o lume plina de zombii ce prefera griul unei inimi reci dar "in siguranta", o lume de egoisti ce prefera sa imbogateasca un cimitir in loc sa imbogateasca lumea ducand cu ei in mormant cantecul pe care au fost trimisi sa-l cante, culoarea pe care au fost trimisi sa o aduca in lume, toata iubirea pe care erau capabili sa o ofere.

Fain topic... chiar ma apuca plansul... La propriu!

Ce zici de aia care iubesc si se dau cu capul de pragul de sus? Pentru ca nu au cu cine, au cu ce si au unde...

Serios vorbind, te-ai exprimat foarte frumos... si e exact cum spui, putini sunt capabili sa vorbeasca profund si total. Reformulez: putini sunt DISPUSI sa incerce sa iubeasca asa. De asta ma lovesc eu, si de asta topicu' tau ma doare... Majoritatea traiesc la un nivel superficial si se multumesc cu ce primesc pe moment. Doar ca unii oameni nu sunt dispusi sa le ofere altora placeri de moment si prefera sa mearga la un nivel mai profund. Oamenii astia raman de multe ori singuri pentru ca nu gasesc (sau rar gasesc) alti oameni ca ei...

Lumea e prea pacatoasa sa iubeasca asa

Malkia a scris:

Doar ca unii oameni nu sunt dispusi sa le ofere altora placeri de moment si prefera sa mearga la un nivel mai profund. Oamenii astia raman de multe ori singuri pentru ca nu gasesc (sau rar gasesc) alti oameni ca ei...

E riscul pe care si-l asuma. Personal prefer sa ma multumesc si cu ceva de moment. Atat timp cat ambii protagonisti sunt sinceri sa inteleg ca e ceva de moment, consider ca totul e ok. Si ceva efemer are valoare, e tot o forma de daruire.

Nu caut ceva DOAR de moment dar intre a sta concediul asta acasa, eventual pierzand vremea pe net, si a pleca intr-o excursie la Paris cu o prietena foarte buna dar cu care nu e decat ceva de moment... prefer Parisul.

catelusulschiop a scris:

E riscul pe care si-l asuma. Personal prefer sa ma multumesc si cu ceva de moment. Atat timp cat ambii protagonisti sunt sinceri sa inteleg ca e ceva de moment, consider ca totul e ok. Si ceva efemer are valoare, e tot o forma de daruire.

Nu caut ceva DOAR de moment dar intre a sta concediul asta acasa, eventual pierzand vremea pe net, si a pleca intr-o excursie la Paris cu o prietena foarte buna dar cu care nu e decat ceva de moment... prefer Parisul.

Pai si la Paris nu te poti duce si de unul singur sau cum ? e musai sa mearga si o tuta cu tine ? Te duci la Paris sa faci sex sau sa vizitezi un oras cu un continut istoric si cultural ?

Plus ca un lucru efemer nu are valoare, lucrurile de valoare se bucura de trainicie.

Cat despre tema acestui thread ... evident ca suntem vii si fara aceasta "iubire" care nu e altceva decat un conglomerat de reactii chimice al organismului nostru, nu e nimic trainic, nimic inaltator, nimic sublim, doar doua persoane de sex opus care sunt manate de instinctul primitiv de a se reproduce.

Asa e heretic

Sunt de acord cu judecata ta

Heretic a scris:

deceivedC a scris:

mai vorbim cand va veti indragosti...

Niciodata

deceivedC a scris:

(de ex sunt egoist ca el are mai mult cu 35 ron ca mine)

Aia e invidie! Dar se poate spune ca vine din ego.

deceivedC a scris:

Niciodata

aha... asa am zis si io... ca io niciodata... si niciodata nu voi mai... dar niciodata nu... si niciodata... si cand m-am indragostit fara sa-mi dau seama am uitat de toti niciodata aia... las' ca vezi tu...

ps: da' stii ce fain e? simti ca traiesti... zambesti fara motiv...

O sa incerc sa mentin cuvantul niciodata

Cand ai prea multa manie in tine nu cred aces cuvant se va sparge asa usor