Intr-o seara un sarman cand se intorcea de la munca
si-a dat seama ca nu are cartea de rugaciuni la el.
Caruta i se impotmolise in noroi iar el se temea ca va trebui
sa-si petreaca noaptea pe drum fara ca el
sa-si poata rosti rugaciunile.
De aceea el s-a rugat astfel:
- Doamne, am facut o mare prostie. Dimineata am uitat
cartea de rugaiuni acasa, iar memoria mea e slaba incat nu-mi pot
aminti nici macar o singura rugaciune fara ajutorul ei.
Dar am sa fac astfel: am sa recit tot alfabetul de cinci ori, foarte lent
iar tu, care cunosti toate rugaciunile, vei putea sa unesti literele in cuvintele
pe care nu mi le mai amintesc.
Auzind aceasta Domnul le-a spus ingerilor sai ca dintre toate rugaciunile pe care le-a auzit,
aceasta a fost cu siguranta cea mai buna caci a venit dintr-o inima sincera.
:P