K0ntr0VerSy a scris:Asta e alta discutie, si stiu asta la fel de bine ca si tine.
Asta inseamna ca toti parintii au o problema?
Adolescentii si dragostea
Început de pricess4horror, Sâm 9 iun 2007 · 28 răspunsuri · 13.839 vizualizări
Trebuie gasita o cale de comunicare. Copiii vor sa impartaseasca parintilor din experientele lor proprii si cu atat mai mult cand vine vorba de dragoste sau prima iubire.
Chiar daca nu aveam o legatura foarte stransa cu parintii mei ... discutiile cu mama imi placeau cel mai mult. Mai greu incepi sa vorbesti ... dupa, totul vine mai usor.
Sfatul nu trebuie sa fie foarte posesiv ... ci trebuie sa vina din inima pentru ca tot copilul va decide ce sa faca... si chiar daca nu asculta prima data .. data viitoare o va face cu siguranta.
Mai citeste: am zis ca daca nu ai castigat incredera copilului pana la 13 ani ca parinte, esti blamabil, educatia se face din prima zi de viata a copilului; ca un adolescent ascunde eventualul crush e de inteles si intra la o alta discutie.
Aici se discuta ce ar trebui/ar fi trebuit sa faca parintele.
K0ntr0VerSy a scris:Mai citeste: am zis ca daca nu ai castigat incredera copilului pana la 13 ani ca parinte, esti blamabil, educatia se face din prima zi de viata a copilului; ca un adolescent ascunde eventualul crush e de inteles si intra la o alta discutie.Aici se discuta ce ar trebui/ar fi trebuit sa faca parintele.
Mai citeste tu ce am editat eu. Pare-mi-se ca ai fost de acord. ;)
Uneori, nu e vorba de incredere. Pur si simplu isi doreste sa pastreze acea "dragoste" pentru el- e un lucru intim, si de multe ori la adolescenta, sa presupunem ca e vorba de perioada aia, ai senzatia ca nimeni nu iti va putea intelege sentimentele. Poate se teme de critica, de "morala" parintilor, poate se teme de presiunea pe care o vor face asupra lui intr-o directie sau alta. Pana la urma, doar un parinte isi poate da seama de varianta corecta, pentru ca indiferent de ce tip de relatie are cu copilul, si-l cunoaste.
E vorba de ce spunea Ampera, de a afisa, ca parinte, disponibilitate si siguranta ca esti acolo, indiferent ce s-ar intampla. Problema este ca parintii simt nevoia sa si traseze directii, lucru putin acceptat de copii in adolescenta- mai ales in dragoste.
Editat Sâm 9 iun 2007 22:30
Sunt deacord cu K0ntr0VerSy. Multi parinti pana la varsta adolescentei copiilor lor, se preocupa mai mult de cresterea acestora din punct de vedere material (mancare, imbracaminte, etc., astfel incat sa nu-i lipseasca nimic.-vorbesc de cazurile cat de cat fericite-) si mai putin ( nu zic deloc) de creerea unei legaturi de prietenie intre ei si copii, una bazata pe incredere. Este foarte important sa castigi increderea copilului tau de mic, pentru ca mai apoi sa poti avea o relatie normala cu el, in care sa nu-ti ascunda nimic (inafara de acele lucruri care trebuie tinute pt intimitatea lui). Dar daca de la inceput nu este o comunicare intre parinte-copil, mai tarziu, in perioada adolescentei se ajunge la confilcte mai mult ca sigur ( proprie experienta). Poate nu intotdeauna, poate nu in toate cazurile. Dar majoritatea asa sunt.
Ametist a scris:Chiar exista userul Ampera, sau e o creatie a imaginatiei mele?
;) exista, exista 
))
Mda, se pare ca generatiile de noi parinti o sa fie mai orientati spre relationarea cu propriii copii... Imi doresc din toata inima ca eu sa reusesc sa fac asta, desi sunt cam in incurcatura, eu am doi baieti.. Nu stiu cum e mai bine, sa fie mai independenti de mine sau ... Cert e ca nici nu vreau sa aiba cu tatal lor acelasi gen de relatie pe care-l au cu mine.. Dar incerc de pe acum sa le fiu prietena...
Editat Sâm 9 iun 2007 23:02
daca nu i-ai castigat increderea pana acum tot ce ai de facut este sa-i transmiti cum stii tu mai bine ca are pe cineva aproape dispus sa-l asculte,sa-l inteleaga si sa-l ajute daca e nevoie...deschide-i usa...
si eu am o adolescenta ,imi place sa cred ca avem o relatie speciala,imi place sa stau la povesti cu ea,sa ma intorc la vremurile de alta data si-i povestesc de emotiile ce le aveam la...matineu...cand ne tineam de mana sau imi fura un sarut pe obraz cand se stingea lumina...s-opoi ii povestesc cum era cand m-am indragostit...si ea prinde curaj si incepe povestea ei...
FA-TI TIMP SA ASCULTI CE ARE DE ZIS!
as putea sa-mi spun parerea din punctul de vedere a unei adolescente, n-a trecut asa mult de atunci. in primul rand, daca ascunde ceva, ii este frica de reactii, de judecata, de pedeapsa. in al doilea rand, chiar daca ti se pare o prostie ce spune n-o repezi, n-o lua tare, cu 'stiu eu mai bine, tu inca esti copil' pentru ca se va simti amenintata si se va inchide si mai tare. oricum, orice pedeapsa care nu e constructiva rupe legaturi intre persoanele implicate, si de aici lipsa de deschidere.
pricess4horror a scris:Cum trebuie sa reactionezi .. ca parinte atunci cand aflii ca copilul tau este indragostit dar el ti-a ascuns acest lucru ? cum poti face ca in viitor sa-i castigi increderea ? :D
trebuie sa te simta aproape de el/ea.....indiferent daca ai aflat din alta parte de...aceasta ...dragoste..
nu cred ca e vorba de neincredere faptul ca ti-a ascuns acest lucru.
noi, ca parinti, avem impresia ca trebuie sa stim absolut totul in momentul in care in viata lor intervine ceva.... :D ....dar, copilul nostru (mai ales daca e la varsta adolescentei)....nu e de aceeasi parere... 
am o fiica adolescenta....(si vorbesc in cunostinta de cauza....), care e foarte apropiata de mine....deschisa la discutii....neinhibata, chiar daca e vorba de un subiect pe care ea....il considera delicat (asta d.p ei de vedere).....si asta, pt. simplul motiv ca i-am spus de cand era mica...ca inafara de faptul ca eu ii sunt mama....sunt in acelasi timp prietena ei(si adevarul e ca asta simt.....da, ii sunt mama, dar vreau sa ma considere ....prietena, pt. ca unui prieten ii vorbesti mult mai...liber si neinhibat decat unui parinte).
cu toate acestea, daca ea considera ca nu e timpul pt a-mi spune ceva.....atunci, nu-mi spune....si degeaba insist sa aflu de la ea ce se intampla....ma lovesc de-o tacere ....de-mi tziuie urechile... :P
in momentele acelea, ma gandesc cum eram eu la varsta ei.....si-atunci ma ..linistesc..
nu-ti face probleme....daca ii arati (si sunt convinsa ca faci acest lucru)...ca esti de partea copilului tau, fara reprosuri....si fara sa-ti impui (c-asa trebuie)....punctul tau de vedere.....atunci, "surprize " de genul acesta (...e indragostit, dar mi-a ascuns acest lucru)....vor fi din ce in ce mai rare...
numai bine.....si mult noroc.. :D