Libertatea inseamna sa ai LIMITE.
Suna ciudat nu? Dar asta inseamna sa fii liber.
Voi prezenta doua exemple.
Daca ai fii o locomotiva care ar fi libertatea ta? Sa alergi pe sine si sa ajungi la destinatie; daca nu libertatea ta nu este decat aceea de a rugini pe camp... poate vrei sa fii liber sa nu te limitezi nu? doar la niste sine...
Cam asa se intampla in societatea aceasta lipsa ei de limite o distruge. 
Iti poti imagina libeartatea si ca o apa curgatoare, dar daca ea hotaraste sa fie libera sa nu se limiteze la malurile ei sa de-a pe afara, sa se reverse, are liberatea de a deveni o mlastina... ce are o calitate... miroase urat - o apa statuta.
Libetatea o gasesti prin limitari.
Dar de unde iau limitele?
Personal cred ca exista Adevar Absolut. Voi ce credeti?
Conform Sfintei Scripturi Adevarul = Iisus Hristos. Deci, voi cauta limitele vietii mele la El. Altfel voi merge orbecaind prin lumea aceasta... voi fi orb... si nu sunt nici vesnic... dar voi?

)Legatura cu parintii, dragostea, casatoria, pasiunea sunt de asemenea sentimente asumate (si, as spune, foarte des incalcate). Nu cred ca poti numi aceste sentimente o restrangere a libertatii.Poti vorbi insa de responsabilitate, dar nu ca o ingradire la adresa libertatii, ci ca un revers al medaliei. Dincolo de toate aceste considerente - te consideri un om liber? Daca nu, cine sau ce simti tu ca iti restrange libertatea? Propriile sentimente? Parintii? Iubita? Nevasta?PS. "prizonierii propriei minti" - hardy har har har :P ceeee cliseeeeu!!!