the listener a scris:atractia sexuala are multe "componente" in ea si se confunda deseori cu dragostea.....depinde de om si de asteptarile lui la un moment dat ca sa " existe" atractie si nu are nici o treaba cu "chimia" cum ai incercat sa evidentiezi.... :flowers: da eu simt altfel lucrurilecu alte cuvinte pot spune ca e " fictiune" atita timp cit omul " atrage" sau e " atras" fiind incomplet ca persoana - si atunci " atractia" apare pe terenul " necunoasterii propriei persoane" si de aici n drame ale "dragostei"
ca sa fie dragoste omul ar trebui sa intre intr-o relatie ca identitate " clara" si nu ca partenerul/a sa ii faca aceasta " claritate"(desi in atractie deseori se intimpla aceste lucruri) 8)
multa iubire
sa presupunem ca fiecare este complet ca persoana. asta ar insemna ca nu mai are nevoie de un partener? fiind complet, se simte bine cu el insusi ( a nu se interpreta in sens sexual) si se rezuma la a avea doar relatii sociale, prietenesti e.t.c. cu ceilalti?
sunt de acord ca omul ar trebui sa aiba propria-i identitate, nu sa si-o clarifice in functie de partener. dar si la propria identitate nu se ajunge prin "n" experiente? oare nu in diverse situatii ajungem sa ne cunoastem, sa aflam ce vrem, ce suntem, in functie de cum percepem si reactionam? eu una cred ca fara factorii externi, fara "chimie" nu putem ajunge sa ne cunoastem indeajuns. si "chimia" asta, din punctul meu de vedere nu este valabila numai in ceea ce priveste atractia fata de o anumita persoana. stim prea bine (cred ca fiecare dintre noi a citit cate ceva sau a auzit in treacat despre asta) ca in functie de anumite situatii, in organismul nostru se "elibereaza" anumite substante, in functie de reactii. reactiile apar poate in mod inconstient si le constientizam abia dupa eliberarea respectivelor substante care ne determina anumite stari.
nu neg ca uneori atractiile de multe ori nu sunt cele mai nimerite pentru "noi". in functie de autocontrolul fiecaruia, putem decide daca ne urmam "atractia" sau nu.
