pe culmea despatimirii, dispar oamenii si ramai numai tu cu Dumnezeu. In acel moment nu mai poti nici ura pe nimeni, nici sa reprosezi cuiva ceva. In aceasta stare te raportezi doar la Dumnezeu, de aceea sfintii se considerau sincer ca cei mai mari pacatosi, iar pe ceilalti ii considerau sfinti.
pe culmea de jos a patimilor insa, Dumnezeu nu exista ca si prezenta activa in tine, si tu te raportezi doar la oameni. In aceasta stare esti dominat de indreptatirea de sine [egoism] si ii vezi pe toti pacatosi, iar tu esti singurul drept
zexelica acesta e undeva mai "sus" de treapta cea mai de jos. Faceti comparatie intre Z. cu al lui "crestinii ar trebui sa faca ce scrie", si Paisie de la Neamt [sec XVIII], care in tinerete a zis asa: "Doamne, de voi invinovati vreodata pe cineva, sa se deschida pamantul si sa ma inghita !".