I_nna_51 0 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 Va salut pe toti! Pe scurt....Vaduva de 8 ani. Doi copii mari,cu scoli terminate... Am cunoscut un OM dar mama copilului lui inca ii da tl, il viziteaza sub pretextul...copilului...evident, e omniprezenta si i se destainuie. El mi-a tot povestit la fiecare intalnire de ea si ii repet ca nu e vindecat, ca o mai iubeste. Refuza ideea si ma asigura ca totul e sfarsit cu atat mai mult cu cat ea a ales calea unei vieti usoare si cu ceva ani in urma; aceasta fiind de fapt si cauza despartirii. Fetita are 10 ani si e o razvratita, vrea totul pentru ea, fiind mai mult decat alintata. Carentele din educatie sunt evidente dar tatal, in iubirea lui asa a crezut ca e bine(mai ales de un an si jumatate de cand o creste singur). Incercand sa ii atrag atentia fetitei la ceea ce e bine sa faca si, mai ales cum, am intalnit un refuz(de inteles intr-o anumita privinta!) si un comportament care ma face sa cred ca nu voi fi acceptata ca partenera a tatalui EI. Recunoaste in fata lui ca sfaturile mele sunt bune dar...comportarea ei e duplicitara sau chiar deranjanta de cele mai multe ori. Iar acest lucru ma doare.... Am tratat-o considerand-o copilul meu, nu numai al lui si cred ca aici am gresit. Ea era invatata sa faca ce o taia capul caci mama naturala se gandea la a arata cat mai bine...tigari, machiaj...chiolhanuri ....adulter....iar eu veneam cu normalitatea unei casnicii de 22 de ani. Ce sa fac? Merita sa renunt la LINISTEA SUFLETULUI pentru a nu mai fi singura? Ce bine mi-ar prinde sfaturile unor persoane nepartinitoare.... Sunt convinsa ca aveti sa-mi dati muuuuuuulte sfaturi, de aceea, cu multumirile anticipate, le astept! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
puiu.t 21 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 grea decizie oofffffff de s-ar gasi un raspuns clar.... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 Cand pornim intr-o relatie nu cred ca ne dorim decat sa avem liniste sufleteasca si sa ne putem bucura de relatia aia. E normal ca in fiecare relatie sa fie si ceva probleme. Acum..numai tu stii daca omul respectiv merita deranjul. Nu sunt de acord cu ideea unei relatii numai de dragul de a nu fi singura. Femeia respectiva o sa fie in anturajul lui cel putin pana fata devine majora...inca 8 ani de aici incolo. si dupa...esti gata sa te lupti cu asta?...fata mereu o sa vrea ca tatal ei si mama ei sa fie un cuplu..e normal. Pune pe foaie..pro si contra..vezi unde ai mai multe ''bile albe''. succes :spiteful: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
I_nna_51 0 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 grea decizieoofffffff de s-ar gasi un raspuns clar.... important e ca am iesit din singuratate....ca uite, cineva, aici...poate ma ajuta ....desi decizia trebuie sa-mi APARTINA MIE! Cand pornim intr-o relatie nu cred ca ne dorim decat sa avem liniste sufleteasca si sa ne putem bucura de relatia aia. E normal ca in fiecare relatie sa fie si ceva probleme. Acum..numai tu stii daca omul respectiv merita deranjul. Nu sunt de acord cu ideea unei relatii numai de dragul de a nu fi singura. Femeia respectiva o sa fie in anturajul lui cel putin pana fata devine majora...inca 8 ani de aici incolo. si dupa...esti gata sa te lupti cu asta?...fata mereu o sa vrea ca tatal ei si mama ei sa fie un cuplu..e normal. Pune pe foaie..pro si contra..vezi unde ai mai multe ''bile albe''. succes :spiteful: important e ca am iesit din singuratate....ca uite, cineva, aici...poate ma ajuta ....desi decizia trebuie sa-mi APARTINA MIE! Fetita nu o doreste....o trateaza urat de cele mai multe ori....ca dovada a neputintei de a intelege de ce mama ei a facut asa ceva ...probabil...Dar, e MAMA EI...pe cand eu... de ce as avea dreptul sa fac observatii? Am gandit ca nu vreau o aventura si ca daca nu stabilim cateva reguli de buna cuviinta pt a fi respectate la inceput mai tarziu ar fi inutil.... Poate e bine....poate nu.... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
puiu.t 21 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 gandesti bine si cuminte vezi tu, viata nu e asa cum ne-o dorim si daca nu luptam ptr fiecare clipa, nu gustam nici din bucuria ei sa iei decizia cea mai buna si apoi sa nu regreti niciodata ...puiu Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
I_nna_51 0 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 gandesti bine si cumintevezi tu, viata nu e asa cum ne-o dorim si daca nu luptam ptr fiecare clipa, nu gustam nici din bucuria ei sa iei decizia cea mai buna si apoi sa nu regreti niciodata ...puiu ce usor de zis! dar cum? ca rareori si-au dat mana ratiunea si inima.... la mine a functionat in casnicie si doream acelasi lucru si-acum... nimic mai mult decat normalul care inseamna RESPECT. consider ca restul vine de la sine cand primeaza respectul.... sau gandesc eu gresit??????????? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Berbecut 0 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 ce usor de zis! dar cum? ca rareori si-au dat mana ratiunea si inima.... la mine a functionat in casnicie si doream acelasi lucru si-acum... nimic mai mult decat normalul care inseamna RESPECT. consider ca restul vine de la sine cand primeaza respectul.... sau gandesc eu gresit??????????? I_nna vei gasi aici vorbe bune si sfaturi de la oameni care au trait o experienta similara , dar sa stii ca tu singura ai capacitatea de a te decide . Numai tu singurica stii de care parte atarna mai greu balanta . Singuratatea nu este buna pentru nimeni , iar copilul va trebui sa accepte relatia daca voi doi sunteti decisi in aceasta privinta . Educatia se spune ca se face pana la sapte ani , insa poate reusesti sa mai ameliorezi toate deficientele de crestere ale fetitei , mai ales ca mai ai experienta cresterii unor copii . In primul rand si eu cred ca intr-o relatie important este RESPECTUL si COMUNICAREA , daca acestea doua nu exista atunci aceea relatie ar putea la fel de bine sa nu existe . :spiteful: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
I_nna_51 0 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 I_nna vei gasi aici vorbe bune si sfaturi de la oameni care au trait o experienta similara , dar sa stii ca tu singura ai capacitatea de a te decide . Numai tu singurica stii de care parte atarna mai greu balanta . Singuratatea nu este buna pentru nimeni , iar copilul va trebui sa accepte relatia daca voi doi sunteti decisi in aceasta privinta . Educatia se spune ca se face pana la sapte ani , insa poate reusesti sa mai ameliorezi toate deficientele de crestere ale fetitei , mai ales ca mai ai experienta cresterii unor copii . In primul rand si eu cred ca intr-o relatie important este RESPECTUL si COMUNICAREA , daca acestea doua nu exista atunci aceea relatie ar putea la fel de bine sa nu existe . :spiteful: raspunsurile mi s-au parut incurajatoare! poate am noroc, nu? multammmmmmmmmmmmm Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
K0ntr0VerSy 630 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 Crezi ca o sa iti fie usor cu un astfel de barbat? Bunele intentii se pedepsesc, Inna. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
harald 1722 Raportează post Postat Iunie 5, 2007 (editat) Merita sa renunt la LINISTEA SUFLETULUI pentru a nu mai fi singura? Ce bine mi-ar prinde sfaturile unor persoane nepartinitoare.... First things first: nimeni nu poate răspunde la o astfel de Editat Iunie 5, 2007 de harald Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
