Început de Utopia, Mar 5 iun 2007 · 32 răspunsuri · 11.457 vizualizări
Am fost conditionati sa credem ca toata informatia pe care o primim din exterior e mai reala decat ceea ce se petrece in subconstientul si imaginatia noastra sau am preferat noi sa alegem asa din comoditate, teama, suspiciune, ignoranta sau mai stiu eu ce?
Ceea ce se petrece in interiorul nostru creeaza tot ceea ce percepem in afara noastra. Atunci de ce ramanem poticniti in exterior??
Ceea ce se petrece in interiorul nostru creeaza tot ceea ce percepem in afara noastra.
Eu zic ca tot ceea ce percepem din exterior creeaza tot ceea ce se petrece in interiorul nostru.
Daca de la nastere nu am fi primit niciun fel de informatie din exterior, nu am mai fi avut imaginatie, din lipsa de "inspiratie".
Intr-adevar, "procesam" informatiile din exterior in felul nostru, dar asta nu inseamna ca lumea inconjuratoare este produsul imaginatiei noastre.
Editat Mar 5 iun 2007 23:03
Scythe a scris:Eu zic ca tot ceea ce percepem din exterior creeaza tot ceea ce se petrece in interiorul nostru.Daca de la nastere nu am fi primit niciun fel de informatie din exterior, nu am mai fi avut imaginatie, din lipsa de "inspiratie".
Intr-adevar, "procesam" informatiile din exterior in felul nostru, dar asta nu inseamna ca lumea inconjuratoare este produsul imaginatiei noastre.
De acord, lumea inconjuratoare nu reprezinta creatia noastra proprie. Dar uite: exista un mit care spune ca atunci cand Columb se apropia de tarmul Americii, amer-indienii nu au putut sa vada nava in care el se afla, pentru ca nu semana cu nimic din ceea ce vazusera ei pana atunci. Eu ma intreb daca lucrurile din jurul nostru, asa zisa realitate tangibila nu e decat o parte a marii realitati si daca nu cumva intelegerea sensului vietii pe care ne-o dorim cu totii atat de mult tine de aprofundarea a tot ceea ce se petrece in interiorul mintii si imaginatiei noastre... Dar nu fac decat sa ma-ntreb... :( asta facem cu totii...
Utopia a scris:Am fost conditionati sa credem ca toata informatia pe care o primim din exterior e mai reala decat ceea ce se petrece in subconstientul si imaginatia noastra sau am preferat noi sa alegem asa din comoditate, teama, suspiciune, ignoranta sau mai stiu eu ce?Ceea ce se petrece in interiorul nostru creeaza tot ceea ce percepem in afara noastra. Atunci de ce ramanem poticniti in exterior??
Editat Mie 6 iun 2007 11:47
In lumea interioara suntem noi insine ; in lumea exterioara suntem noi vazuti prin ochii celorlalti , "croiti " dupa tiparele celor din jur.
In mintea mea fac o analogie intre real si virtual ... Sa spunem ca de fapt lumea exterioara este realul cu tot ceea ce implica el , iar lumea interioara este virtualul ...
Consideri ca tot ceea ce traiesti in virtual poate fi transpus cu usurinta in real ??? Ma refer aici la comportament , exprimare a emotiilor , trairi si toata aceea masca sub care te poti ascunde in virtual , sa fii ceea ce-ti doresti ...
Berbecut a scris:In mintea mea fac o analogie intre real si virtual ... Sa spunem ca de fapt lumea exterioara este realul cu tot ceea ce implica el , iar lumea interioara este virtualul ...Consideri ca tot ceea ce traiesti in virtual poate fi transpus cu usurinta in real ??? Ma refer aici la comportament , exprimare a emotiilor , trairi si toata aceea masca sub care te poti ascunde in virtual , sa fii ceea ce-ti doresti ...
Eu cred ca da , numai daca nu iti este teama de judecata celorlalti . Oricum , nimeni nu stie mai bine decat tine cine esti cu adevarat ! Si chiar daca incerci sa te faci cunoscut , putini sunt aceia care isi lasa deoparte tiparele lor , dar si ei isi mai poarta cu mandrie ochelarii de cal din cand in cand.
Utopia a scris:Am fost conditionati sa credem ca toata informatia pe care o primim din exterior e mai reala decat ceea ce se petrece in subconstientul si imaginatia noastra sau am preferat noi sa alegem asa din comoditate, teama, suspiciune, ignoranta sau mai stiu eu ce?Ceea ce se petrece in interiorul nostru creeaza tot ceea ce percepem in afara noastra. Atunci de ce ramanem poticniti in exterior??
realitatea exterioara, chiar daca e oglinda interiorului e mai putin labirintica... in noi ne pierdem
alegem ca si tantarul, suprafata baltii...
Berbecut a scris:In mintea mea fac o analogie intre real si virtual ... Sa spunem ca de fapt lumea exterioara este realul cu tot ceea ce implica el , iar lumea interioara este virtualul ...Consideri ca tot ceea ce traiesti in virtual poate fi transpus cu usurinta in real ??? Ma refer aici la comportament , exprimare a emotiilor , trairi si toata aceea masca sub care te poti ascunde in virtual , sa fii ceea ce-ti doresti ...
Nu cu usurinta si cu siguranta - nu totul - si poate ar fi un haos daca am transpune tot ce gandim in lumea palpabila (vreau sa spun, daca am fi suta la suta sinceri...)
Insa in topic nu ma refeream neaparat la imbinarea asa zisului real cu asa zisul virtual. Ma intrebam doar de ce, pentru faptul ca depindem biologic si anatomic de lumea asa cum e ea, stagnam mai degraba in stereotipurile ei si nu zabovim mai mult in lumea imaginatiei.
Singurul raspuns pe care-l gasesc si care e aplicabil multor intrebari pe care mi le pun e TEAMA DE NECUNOSCUT.
Utopia a scris:Nu cu usurinta si cu siguranta - nu totul - si poate ar fi un haos daca am transpune tot ce gandim in lumea palpabila (vreau sa spun, daca am fi suta la suta sinceri...)Insa in topic nu ma refeream neaparat la imbinarea asa zisului real cu asa zisul virtual. Ma intrebam doar de ce, pentru faptul ca depindem biologic si anatomic de lumea asa cum e ea, stagnam mai degraba in stereotipurile ei si nu zabovim mai mult in lumea imaginatiei.
Singurul raspuns pe care-l gasesc si care e aplicabil multor intrebari pe care mi le pun e TEAMA DE NECUNOSCUT.
teama de necunoscut e o fateta a instinctului de conservare.
daca zabovim prea mult in imaginar, nu mai putem face fata realitatii palpabile, nu ne mai poate multumi, nu ne mai poate hrani foamea de abstract...
tinde sa capete prioritate biologicul, tangibilul deoarece reprezinta realitatea imediata, prima care este perceputa de creier.