Khristine a scris:veneram o perfectiune inexistenta. Intr-un fel, zambesc pentru ca stiu ca indiferent daca exista sau nu, eu o simt, pentru ca e modul meu de a ma desprinde de lume. Sa cred in ce nu exista.
Cand iubim proiectam perfectiuni inexistente asupra celuilalt. Exact asa e. Tu crezi in dragoste. Stiu asta. Este absolut firesc ca atunci cand suntem dezamagiti sa vedem altfel lucrurile,dar trebuie sa fii fericita pentru ca s-a intamplat,pentru ca ai trait ceva unic. Amintirile sunt importante,oricat am incerca noi sa negam asta. Si dorul e esential,asta pentru ca vorbeai mai devreme de dorul tau pentru el,tu,voi.
Iubirea e datoare sa ne faca fericiti? Dar sa ne faca mai buni? (cuvantul "dator" l-am folosit in sensul metaforic)
Iubim pentru ca vrem sau nu avem de ales?
Iubim intotdeauna ceea ce plasmuieste imaginatia noastra sau iubim realul?
Te sarut si iti doresc o zi minunata (asa cum esti tu)
