ellen a scris:Enki nu se revolta in fata credintei. Cred ca mai mult e dezgustata de ideile pe care asa zisa credinta le insufla in randul oamenilor si de faptul ca sunt intelese intr-un mod distorsionat. Si eu mi-am pierdut tatal la o varsta frageda si nu am castigat absolut nimic. E un lucru care se intampla, nu am nevoie de credinta intr-o divinitate incerta ca sa ma refac si sa-mi gasesc drumul in viata. Explicatiile pe care le dai cu privire la subiectul abordat de Enki, imi pare rau sa iti spun, dar mi se par penibile si lipsite de umanitate.
Aaaa, inca ceva, se pare ca oamenii foarte credinciosi renunta cumva la umanitate de-a lungul procesului. Daca asta e pretul pe care trebuie sa-l platesti ca sa iti gasesti asa zisa liniste interioara, ma lipsesc. Prefer incertitudinile si omenia.
adevaratii crestini de care vorbesc eu, nu condamna, nu judeca...si aleg credinta ca pe o alegere care le aduce impacare, nu ca pe o obligatie. de aceea nu pot spune ca sunt subjugat credintei..crestine sau care o fi aia...
daca tu nu ai castigat nimic, eu nu pot spune acelasi lucru...
daca voi nu va gasiti linistea n credinta mea, asta este..dar de ce ma judecati voi pe mine?
a, si inca ceva : nu am omorat pe nimeni cu credinta mea!
poate ca la foarte credinciosi te referi la fanatici..aceia sunt bolnavi, nu credinciosi.
Daca ma intrebi daca as fi salvat viata acelui copil in caz ca as fi putut..ti-as fi zis ca DA. dar neputand, am ales sa idepartez gandurile obscure..si sa incerc sa iau ce e frumos din viata..si acel copil chiar a ras in prezenta mea..spune-mi tu ca asta e un lucru rau si lipsit de umanitate..de fapt nu-mi spune nimic...nu ma intelegi