Ok sa va luminez putin : Inceputul povestii e la profilul meu ...de atunci a c-am inceput totul .Prima aperitie a fost ceva gen inger.Eram treaza doar intinsa in pat ,am simtit cum usa se dechide ,am incercat sa ma intorc insa nu am reusit.Deasupra capului meu am vazut o lumina iar in acea lumina un chip extraordinar de minunat.De frica am inchis ochii,inima imi batea a naibii de tare ,am crezut ca mor de spaima :primul instinct a fost sa imi fac cruce cu limba insa nici asta nu puteam .Mi-a fugit gandul la Dumnezeu rugandu-l sa imi sucrteze agonia in care eram .Nu pot descrie in cv. spaima si nici senzatiile de atunci .Ochii mi s-au deschis aproape mecanic parca impotriva vointei mele .In acel moment am simtit o pace interioara,liniste .Am vazut cum, sa ii spunem inger ?....si-a luat de pe cap un giulgiu alb ca spuma laptelui ,un alb stralucitor si mi-a sters corpul ,a zambit si a disparut .Am sarit din pat ca arsa am fugit la mama care era in bucatarie :nu m-a crezut :cry: cum de altfel nu ma cred multi dintre voi .Urmatoarea treapta a fost cu cateva luni dupa aceasta intamplare cand in locul a ceva luminos a aparut o femeie in negru care ma tamaia .Important de precizat ca toti din casa au simtit mirosul de tamaia ...va imaginati ca eu nu am mai spus nimic fiind sigura ca nimeni nu ma va crede .La doar cativa ani dupa toata povestea cand aproape uitasem s-a intamplat ceva :Din cauza unei sarcini ( intre timp ma casatorisem )
am facut septicemie .Bebe a murit in burtica mea iar eu am ajuns in coma la spital .Doctorii nu mi-au dat nici o sansa .Iata-ma cu lumanari la cap .Dupa 2 sapt am deschis ochii .Nu imi aminteam cine sunt ,ce sunt .Incet mi-am revenit ,clar cu ajutorul prietenilor care stateau mai tot timpul cu mine .
In urma cu 3 ani am avut ceva probleme de sanatate si atunci am inceput sa simt mai mult prezenta cuiva langa mine .Am ignorat mereu pt ca nu intelegeam .Sau intelegeam si nu acceptam de teama ca voi fi catalogata
..Inchideam ochii si cand aproape atipeam simteam o caldura in locul dureros ,era ca si cum cineva ma atingea .A doua zi nu mai aveam nimic .Insa mai era ceva .ceva ce alteori imi dadea o neliniste si o stare de agitaie necontrolata .Daca cineva ma facea sa sufar sau sa plang patea ceva .Nu am observat asta decat dupa ce anumite persoane constiente ca m-au ranit au avut curajul sa recunosca .De cate ori sunt plecata in strainatate e cineva langa mine mereu sau in momente mai grele .De aceea am incercat sa gasesc un raspuns aici ...poate nu sunt fantome ,poate nu sunt spirite ,poate nu e nimic ...un lucru e clar ..nu sunt nebuna
Va rog sa ma credeti ca am mers si la control
poate ca era mai ok daca imi spunea ca am nevoie de tratament
..deci ...cam atat !


