deceivedC a scris:chiar nu e nimic acolo si o sa vezi daca ajungi in ceruri Dumnezeu o sa-ti zica ca n-ai trait viata cum trebuia
Si cum ar fi trebuit sa o traiesc ?! Mie imi place felul cum sunt acum. Singurul lucru care-mi lipseste e iubirea. In rest nu m-as vrea altfel decat sunt acum.
ma-o a scris:SI DE CE VREI SA MORI?
Dar cine a zis ca vrea sa moara ?! Eu chiar imi doresc sa fiu etern. Dar poti schimba irevocabilul ?!
stupid_me a scris:mirada, tu stii sa ierti?
exista persoane pe care nu ai reusit sa le ierti?..explica putin
Nu port ura nimanui. Singurul pe care inca nu l-am iertat sunt eu.
sarazin79 a scris:da, chiar...daca totul era aici, dupa urmatorul colt...si tu nu ai mai avut curajul sa continui?
Nu e vorba de curaj aici. As continua fericit daca as avea pentru ce trai, daca ar exista Dumnezeu... Dar cand nu crezi in nimic, cand n-ai nicio speranta, cand nu iubesti nimic si nu esti iubit de nimeni, cand singurul "prieten" ti-e singuratatea si cand stii ca toata viata ta va fi redusa la nimic, mai ai pentru ce trai ?!
joannahart a scris:Nu ai logica..........
Te bate gandu sa renunti la viata dar ziua mortii tale o consideri tragica,..................
In acelasi timp e CEL mai important moment pentru ca vei afla Adevaru (conditionezi aflarea adevarului de moartea ta, desi nu cred ca o sa-ti foloseasca DINCOLO. Il aflii dar nu te intorci cu El sa mai freci menta pe minunea asta numita Pamant)............
Te sperie moartea teribil dar viata ti se pare inutila..............o "conducta" spre un adevar pe care tu il consideri deja trist (pt ca se termina in moartea si dincolo de ea, in viziunea ta nu poate fi nimic , asa ca totul e scary) Cine sa te mai inteleaga,...................? 
Nu am eu logica sau nu ma intelegi tu ?!
Cum ai vrea sa consider moartea unui om ?! Zi de sarbatoare ?! Normal ca e trista disparitia (mai ales cand stii ca s-ar putea sa nu fie nimic dincolo).
Nu imi foloseste adevarul la nimic doar daca nu e nimic dincolo. Dar daca totusi e atunci sufletul meu va fi cuprins de o bucurie nemarginita si va invia din nou pentru ca in sfarsit voi fi etern si cel mai important - nu voi mai fi singur. Toata viata mea mi-am dorit sa existe Dumnezeu. Chiar si de ziua mea mi-am pus aceasta dorinta.
Nu, nu ma sperie moartea deloc, doar ca ma intristeaza nespus de mult. Si asta pentru ca iubesc viata la fel de nespus de mult si nu vreau sa o pierd. Dar sunt constient ca e zadarnica, de ce ?! Pentru ca e lipsita de eternitate. E ca o lacrima ce pica in neant. E o minune plina de viata, dar neajutorata si lipsita de continuitate in timp si spatiu. Un crestin zicea ca toata viata asta pamanteasca e goana dupa vant si tind cumva sa-i dau dreptate, cu toate ca sunt atatea miracole ce ne incanta vederea. Dar cand vezi ca din ele tot ce mai ramane e praful din necropola e si normal sa spui ca e zadarnica. Si asta o spun cu sincera parere de rau.
Totusi in ciuda pesimismului meu adanc eu inca mai cred in continuitatea umanitatii prin generatiile viitoare. E una dintre putinele mele sperante pe care le mai am.