Cavalerul_Jedi a scris:Ce te face pe tine sa crezi ca nu am respect pentru suferinta oamenilor?
Ce te face sa crezi ca is eu norocosul ala care sa nu stie ce-i durerea?
Dupa parerea mea nu o respecti in mod inconstient, desi nu iti contest bunele intentii pentru ca dupa ce ca omul sufera, il mai si invinovatesti de starea de fapt, pentru ca nu e el exagerat de optimism.
O incurajare bine facuta, la momentul la care este nevoie este superioara unui bun discurs motivational de genul maestrilor, discurs care poate avea tente schizofrenice.
Dupa modul in care vorbesti, suferintele tale au fost de amploarea aleia pe care o capeti cand iti tai unghia putin stramb si sangerezi un gram.
Sa nu fiu mai satanist decat Teoctist, nu ca eu nu as fi intr-o situatie similara.
Dar approach-urile noastre sunt diferite.
Cavalerul_Jedi a scris:Sf. Augustin spunea "Dumnezeu a avut un singur fiu fara pacat dar nici unul fara suferinta"
Si totusi avem neobrazarea sa il numim "bun" pe Dumnezeu, care nu a dat nicio derogare de la suferinta vreunui om.
Nu crezi ca Dumnezeu e RAU?
Nu e mai logic?
Cavalerul_Jedi a scris:Ce terapie recomanda maestru.... timp... astepti sa treaca faza acuta si dupa ce a trecut... incerci sa intervii (daca vezi ca persoana nu si-a revenit)
Atunci filosofiile Maestrului inseamna BULLSHIT, se descalifica.
Pentru ca daca in situatii limita, dansul recomanda timp:
1. nu ai alta optiune, e ca si cand spui ca 'daca te pui in apa te vei uda', deci o banalitate crunta;
2. omul nu poate face nimic, decat sa accepte soarta. Adica nu exista Liber Arbitru.