Simt ca viata are o mie de fete, nu mai are rost...Ce poti face?

Ce colectie de gioni lennoni pe aici.

Voi cam unde credeti ca v-ar scuipa iminentele vaduve ale minerilor proaspat arsi 80%, mamele care s-au garbovit de durere din cauza leucemiei avansande a copilasilor, parintii care nu se vor obisnui niciodata cu gandul ca fiica lor a fost maltratata si sectionata, femeile violate salbatic si asa mai departe?

Voua va e usor sa vorbiti, de la caldurica, un salariu constant macar, un acoperis deasupra capului si pofta nebuna de postat idiotenii pe forum.

Nu vedeti mizeria pentru ca voi insiva sunteti niste mizerii umane.

K0ntr0VerSy a scris:

Ce colectie de gioni lennoni pe aici.

Voi cam unde credeti ca v-ar scuipa iminentele vaduve ale minerilor proaspat arsi 80%, mamele care s-au garbovit de durere din cauza leucemiei avansande a copilasilor, parintii care nu se vor obisnui niciodata cu gandul ca fiica lor a fost maltratata si sectionata, femeile violate salbatic si asa mai departe?

Voua va e usor sa vorbiti, de la caldurica, un salariu constant macar, un acoperis deasupra capului si pofta nebuna de postat idiotenii pe forum.

Nu vedeti mizeria pentru ca voi insiva sunteti niste mizerii umane.

Mie imi face bine ce scrie Jedi...si e adevarat ca uneori ma simt mizerabil.

N-am nimic cu optimismul, au contraire.

Dar unele lucruri transced optimismul si ating paranoia.

K0ntr0VerSy a scris:

Voi cam unde credeti ca v-ar scuipa iminentele vaduve ale minerilor proaspat arsi 80%, mamele care s-au garbovit de durere din cauza leucemiei avansande a copilasilor, parintii care nu se vor obisnui niciodata cu gandul ca fiica lor a fost maltratata si sectionata, femeile violate salbatic si asa mai departe?

Suferinta este omniprezenta... dar... ce folos are sa o pastrezi in tine?

E normal sa suferi dupa un fapt e genul celor mentionate de tine... dar nu-i normal sa ramai in suferinta aia...

Asta-i tot ce spun.

Cu cat iti dai seamana ca nu-i normal sa ramai in ea... cu atat renunti la ea mai repede...

Amintirea durerii va ramane pentru vecie dar nu va mai fi incarcata de emotii... nu va ma avea puterea de a-ti afecta negativ prezentul...

Hai ca si pe mine ma bate gandul sa mor de curand ce ne facem topic starter?

Vreau si eu sa ma sinucid. Hai, acordati-mi si mie atentie. Nu ma vedeti? Vreau sa-mi iau zilele... bagati si voi acum macar niste incurajari ipocrite, ce naiba.

Eu nu cred ca viata ar trebui traita in suferinta fizica sau emotionala.Dar nu cred nici ca moartea ne va salva de suferinta emotionala.Ne ducem emotiile cu noi,oriunde am merge,ne luam cu noi...nu avem unde fugii de noi insine.

Ba chiar cred ca ,,dincolo'' e mai dificil sa fugim de noi insine,decat aici!

Solutia mea,e sa ne gasim pacea cu noi insine,sa ne acceptam asa cum suntem,sa ne iubim chiar.

Nu lumea e sursa suferintelor,ci perceptia noastra asupra lumii -si perceptia asta,e in noi.E a noastra.

E ca o lentila,prin care privim lumea -asta e paradigma fiecaruia,interpretarea fiecaruia,atitudinea fiecaruia.Unii,isi pun lentile gri...si lumea intreaga e gri,cenusie,anosta,inorata...altii isi pun lentile chiar mai intunecate,sau dimpotriva,luminoase.

Nu cred ca sinuciderea e o solutie -e doar o parte din problema.

ori renuntam la viata ori devenin cocalari

pentr ca tu ai zis ca iti place sa vezi rahaturile de zi cu zi

Bai, da' chiar nicio incurajare, nicio critica, niciun citat din Biblie, sau de pe Gugal... nimic? Eu spun pe bune ca vreau sa ma sinucid si nici macar acum nu mi se da atentie? Oare eu sunt mai putin privilegiat decat ceilalti sinucigasi, care nu prea sunt interesati sa fie discreti?