Simt ca viata are o mie de fete, nu mai are rost...Ce poti face?

Mirada-Dicovici a scris:

Nu mai am nicio speranta. Nu mai cred in nimic. Imi tot zic ca nu are rost sa mai astept pana la final pentru ca oricum voi muri. Ma bate gandul sa renunt la viata.

e atat de lesnicios sa spargi becul....

sa lasi bezna sa invaluie lumea......

in loc sa aduci si tu licarul

fiecare incercam astfel da ganduri la un moment dat

dar ele nu-s decat indoiala in ceea ce ne priveste

dar.....intreaba-te: merita?

stii cat de mult se chinuie ologul sa mearga, orbul sa vada.....dar nu renunta?

draga mea, fa cu tine un experiment:

leaga-ti ochii pentru 30 minute si incearca sa te descurci

asa vei simti chinul real al altora si frumusetea luptei lor

sa te ajute Dumnezeu sa treci pasa negativa

te iubim M.D.!

C

da!

puiu.t a scris:

da!

demonstrează.

ai in fata un om in impas, care e destabilizat de ganduri sumbre....

ce faci?

il indemni sa-si asculte pornirea sinucigasa sau ii arati unde greseste?

vei spune sarcastic poate...................

dar nu conteaza, viata e un dar dat de Dumnezeu noua, oamenilor, asa cum este, buna sau rea

de fapt, asa o judecam noi cu putinatatea gandirii omenesti, buna sau rea

ce facem cu ea?

o lepadam la prima pronire, la primul impuls de deznadejdie|

uneori, tinerii uita un lucru

lumea nu a inceput cu ei si trairile pline de framantari au format de-a lungul timpului omenirea

merita de exemplu ptr un esec sentimental sa renunti la viata?..NU

draga angel, permite-mi sa consider pe oricine un LAS, daca face asta

si asta ti-o spune un om trecut prin prea multe

puiu

miranda, de acum iti urez: la multi ani!...in curand atingi bariera de 21 ani

diclona a scris:

Că tot veni vorba de fabule, unii sunt mai egali dec

am citit odata pe undeva o chestie:

aruncati bunatatea in apa!

:flowers: :( :huggles:

diclona a scris:

Ceauşeasco, e grav ce-ţi debitează minea aia

Angel. a scris:

C

heidy_ a scris:

E vorba de faptul ca uitandu-te la atatea parabole si la atatea povestiri moralizatoare care slavesc viata, parca te mai alini...

Cu riscul de a starni iar un munte de offtopicuri...

Mesajul parabolei de mai devreme este ca lumea nu vede clar realitatea!

Problemele nu exista in realitate ci in mintea noastra. Fiind in mintea noastra sunt sub controlul nostru... sub puterea noastra. Momentul cand intelegi astea... descoperi calcaiul lui Achile pentru probleme... le descoperi punctul vulnerabil.

Am sa pun in forma semicompleta "Cuvantul Inainte" din cartea unde este povestioara:

Cu ocazia unei adunari intre prieteni, lui Tony de Mello i s-a cerut sa spuna cateva cuvinte despre natura muncii sale. El s-a ridicat si a spus o poveste pe care a repetat-o mai tarziu in conferinte si pe care o veti recunoaste din cartea sa "Cantecul pasarii". Spre uimirea mea, el mi-a spus ca aceasta poveste este valabila si pentru mine.

Un om a gasit un ou de vultur si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei.

Toata viata lui, vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer.

Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el a vazut o pasare splendida deasupra lui. pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii.

Batranul vultur privi in sus cu veneratie. "Cine e acesta?" a intrebat el.

"Acesta este vulturul, regele pasarilor" i-a spus vecinul sau. "El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului - noi suntem gaini." Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este.

Uimit? La inceput m-am simtit pur si simplu jignit! Oare ma asemuia el, in public, cu un pui de gaina? Intr-un fel - si da si nu. Insulta? In nici un caz! Acesta nu era felul lui Tony. Dar ne spunea mie si celorlalti oameni ca, in ochii lui, eu eram "un vultur auriu", inconstient de inaltimile la care ma puteam avanta. Aceasta ppoveste m-a facut sa inteleg valoarea omului, adevarata sa iubire si respectul fata de oameni - si sa spun mereu adevarul. In aceasta consta munca sa - in trezirea oamenilor la realitatea maretiei lor. Acesta era Tony de Mello, in forma lui cea mai buna, proclamand mesaul "trezirii", vazand lumina care suntem pentru noi si pentru ceilalti, recunoscand ca suntem mai buni decat o stiam.