Am inceput sa disper si incerc sa sper in tot ce am mai bun in mine sau in tot ce e mai bun in lume pentru a rezista. Nu stiu, poate ati mai trecut prin momente din astea. Cand te doare atat de rau, incat simti ca o sa cazi, o sa te prabusesti la propriu. O suferinta in dragoste mi-a dat toata viata peste cap, mi-a tulburat toate relatiile si conexiunile cu mediul inconjurator.
Inainte sa ma prabusesc, am inceput sa ma rog. Cum nu puteam/pot vorbi cu nimeni, am inceput sa vorbesc in mine cu Dumnezeu. Si, cred ca alinata, am inceput sa sper. Sa sper ca ceea ce imi doresc eu se poate intampla. Ca, intradevar, totul merge prost si nu exista semne logice sau concrete ca se va schimba ceva in bine. Dar eu sper. As vrea sa am taria sa si cred cu putere ca se va intampla miracolul asta, cateodata reusesc, alteori nu.
M-am dus la biserica, pe la manastiri, m-am rugat singura, mai mult, ceva ce nu am facut niciodata pana acum, am citit despre ce inseamna rugaciunea, pentru a intelege mai bine ce este si cum ma ajuta.
Eu cred ca Dumnezeu este singurul care poate face minuni. Voi ce credeti? Credeti ca va face o minune pentru mine?


