Fobiile, temeri inexplicabile.....

Mi-e frica de lucrurile pe care nu le pot controla sau intelege...

Am avut 2 cosmaruri...televizorul nu se oprea cu toate ca

incercasem sa-l opresc de la telecomanda,apoi de la buton si apoi

din priza si degeaba...asta da cosmar...

Mi-e groaza de paienjeni! Mi se ridica parul in cap numai cand mi-i imaginez si ma ia cu frisoane. Nu am reusit sa scap de frica asta niciodata.

Mie mi-e frica sa merg noaptea singura pe strada... Nici in timpul zilei nu-mi place sa merg singura pe strada, dar atunci e din cauza ca ma plictisesc.. Insa, cand se lasa noaptea..pur si simplu mi-e groaza sa merg singura pentru ca se leaga toti badaranii de mine.. Mi s-a intamplat intr-o seara cand ma duceam acasa sa trec pe langa 3 tipi si toti erau beti, se observa de la o posta..inima imi era cat un purice, cand ma prinde unul dintre ei de mana si ma trage inspre el..am crezut ca inghet de frica..nu stiu de unde am gasit forta de a ma smuci din stransoarea lui ... Am iutit imediat pasul si in cele din urma am ajuns acasa teafara. Imi era frica sa nu ma urmareasca, pentru ca aveam de trecut prin niste zone mai prost luminate, si mai eram si singura acasa... :D

Nu cred ca e fobie (inca), dar de vreo 2 luni stau am drept colegi de camera si gandaci de bucatarie. Si a cam inceput sa mi se faca groaza de ei. Cand eram mica stiu ca stateam la garsoniera si aveam probleme cu gandacii, dar atunci nu mi-era frica de ei. Acum, cand vad unul, imi sare inima din loc si cred ca mi se dubleaza pulsul! Reusesc totusi sa ma mentin suficient de calma cat sa iau un servetel sau ce-o fi la indemana ca sa intind respectivul gandac pe masa/perete sau unde mai e... Acum vreo 20 de minute se plimba unul nonsalant pe birou. Pe biroul care este chiar langa patul meu...

Iar seara, cand ma chinui sa adorm, imi apar in minte imagini cu gandaci mergand peste tot, inclusiv (sau mai ales) peste mine. Si cand ma gadila ceva am senzatia ca e un gandac... Cred ca devin paranoica rau

mie frica de viitor, deci cand ma gandesc la ce va fii mi se ridica paru pe cap, mie frica de intuneric(asta de cand eram mica si nu am scapat).

Crystal_C a scris:

Pana acum nu am descoperit nici o fobie. Am reactii de frica, dar stari de panica nu am avut niciodata. Cand eram mica imi era foarte frica de morti.. orice, nu numai oameni... pana si insecte. Cred ca era varsta de vina.

Am groaza de acte contabile si de tot felul de hirtiutze care nu stii daca le ai sau nu, si da-i si cauta...HIRTIILE si fituicile date de tot felul de organe competente uneori nu tocmai pe bani marunti si care nu stii cind expira si care nu esti sigur daca sint valabile singure sau sint doar inceputui unui lung pelerinaj pe la alte camere, birouri, scaune... prefer sa locuiesc cu 10 paianjeni in camera dar sa-mi faca altcineva contabilitatea primara!

daaa mie mi-e frica de ace...cand vad ca vrea sa ma intepe, mi se inmoaie picioarele si incep sa plang (spre rusinea mea).

asa imi mai e frica de intuneeeric...nici la 13 ani cat am acuma, tot nu pot dormi singura . dorm cu bunica mea

aa si mai imi e frica si atunci cand ma scoate la tabla la scoala...orice ar trebui sa spun, chiar si cand stiu pe de rost, imi vajaie capul si nu ma pot concentra. mie frica, tremur, si ma panichez total. e nasol sa sti ca toata lumea se uita la tine si te analizeaza, asteptand sa gresesti si ei sa se unfle de ras....

Mie mi-e frica de spirite, fantome, entitati nemateriale, le spuneti voi cum vreti. De cand sunt mic am problema asta. Si implicit frica asta se transforma in frica de intuneric. E o chestie combinata cu paranoia, pt. ca ma simt urmarit de cele mai multe ori. In general nui chiar o problema, adica trec usor peste, pentru ca de obicei nu cred (sau ma fortez sa nu cred) in treburi din astea paranormale. Dar din cand in cand mi se pune pata. Ori vad vreun documentar, ori imi spune nush ce radiestezist tot felul de prostii. Si atunci e naspa, ca ma tine cateva zile, in care nu prea dorm noaptea. Faza e ca eu nu cred in imposibilitate, de asta pornesc de la premisa ca se poate si treaba asta (adica sa existe tot felul de entitati, care mai de care mai viu colorate si mai simpatice). Se mai intrerupe si curentul (ca na, stau in centru si e normal sa se intrerupa) si m-am cacat pe mine. Recunosc cu toata jena. Incepe sa ma simt urmarit de morti, eventual de morti pe care i-am cunoscut, etc etc etc. Pana mea, n-ar fi ciudat daca as avea 6 ani. Dar am 26. Pana mea. Daca a trecut careva peste vreo problema de genul asta, sa ma contacteze si pe mine pls. Poate trec si eu, ca incepe sa ma calce pe nervi situatia. Multam si bafta, sper sa treceti toti peste fobiile voastre. Tzara de 2 lei, fobii de 2 lei

mi-e frica de intuneric!

amuzant dar totusi groaznic e ca si la 20 de ani mi-e frica de bau baul de sub pat si daca nu e lumina in camera nu ma dau jos din pat sa nu ma apuce "ceva" de picior!

niciodata nu-mi voi speria copii cu idiotenile astea! e o fobie care stiu de unde vine dar nu stiu daca vreodata voi trece peste

roportal a scris:

Mie nu imi place la inaltime daca nu ma simt in siguranta (nu am de ce sa ma tin).

Eu am fobie de inaltime, de aceea incerc ca de cate ori am ocazia, sa o iau pe poduri sau sa fiu la inaltime, ca sa scap de teama.

Fac asta de ceva timp si parca se vede o usoara ameliorare.