Fobiile, temeri inexplicabile.....

Eu sufar de ceea ce se cheama "atacuri de panica". E nasol cand am o criza, simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare! Noroc ca trece repede!!!

Nu cunosc cauza(probabil copilaria destul de agitata, in cazul meu)!

Cred, asa cum spune Roberta, ca sutem suma experientelor traite si cred ca unele superstitii pot deveni fobii.

Am facut tot posibilul sa nu mai am atacuri de panica, insa totul a fost in zadar!

Important este sa ne confruntam cu fobia si sa nu lasam aceasta sa castige in detrimentul nostru!!!

Cineva( care avea o frica de a vomita(emetofobie,cred)) a spus ca frica pe care o are e rea si "ucigatoare" dar mai presus de toate e MINCINOASA.

Am auzit ca frica de paienjeni ar fi genetica!!! :blinca:

Nu am o frica de ceva anume!

Probabil ca ar fi fost mai bine daca as fi dat de la bun inceput definitia fobiei.

Asa cum am gasit explicat in DEX online:

"FOB

Din cate am citit in mesajele anterioare, multora le este frica de intuneric. Cand eram mica aveam aceasi frica - stateam la bloc pe vremea aia si ca sa ajung la baie trebuia sa strabat un hol lung ... mi se parea mereu ca cineva iese din bucatarie, din dormitor sau din una din camari...asta pana intr-o seara cand, fiind singura asaca, m-am hotarat sa merg pe intuneric pana la baie, asta cu toate ca puteam sa aprind lumina. A fost ingrozitor de greu prima data, dar am mers incet pana la baie, desi imi era frica. Si uite asa....a disparut fobia mea.

In alta ordine de idei, cred ca imi este inca frica de inaltime. Cu toate ca am stat la etajul 9 multi ani, parca si acum imi vine greu sa privesc in jos de la balustrada unui balcon aflat la un etaj superior....

Nu suport spatiile stramte, am impresia ca ma sufoc. Probabil ca am claustrofobie...

si eu am multi prieteni care se sufoca in spatii stamte. am si o verisoara de vreo 6 ani care daca ii pui patura sau o haina pe cap incape sa urle ingrozitor ca nu mai poate sa respire. mi-e frica de ea cand face asa. e naspa.

:roll: :pee

eu sufar de zemifobie. am oroare pentru soareci, sobolani.si am ramas marcata de cand eram mica cand am vazut intr-un film cum unuia ii intra un sobolan in gura :roll: si am astfel de vise in care eu sunt personajul principal.si sunt momente cand stau in pat si vreau sa ma ridic si imi imaginez ca sunt numai sobolani pe jos si nu e loc sa trec si trebuie sa fug si sa ii calc....si se intampla sa imi imaginez foarte des :)

intunericul imi provoaca teama atunci cand sunt singura...si cand intru intr-o camera (de cele mai multe in baie) imi imaginez ca dau de un mort spanzurat.

in schimb iubesc inaltimea si cand eram mica eram obisnuita sa ma urc pe case numai pentru senzatia pe care o aveam cand ma uitam in jos si simteam o emotie puternica.. :pee

Mie mi-e ingrozitor de fica de paianjeni,chiar daca sunt minusculi.Asta nu e deloc ciudat, dar mi-e mai frica si de broaste : :roll: Nu stiu de ce,cand vad una o iau la fuga si mi se face pielea de gaina:"> Nu cred ca exista o astfel de fobie :)

Salut!sSi eu simt ca ma sufoc in spatii restranse,in camere cu usile inchise.De un an simt o nesiguranta aproape totala cand ma aflu pe strada singura departe de casa,si simt ca ma sufoc cand sunt(singura) intr-un mediu galagios.O fi de vina faptul ca stau foarte mult singura in casa?Sunt obligata sa ma autoizolez pentru ca am grija de bebe care e bolnav si foarte slab din pct. de vedere imunologic.Ies de cate ori pot,incerc sa domin toate aceste sentimente dar mi-e din ce in ce mai greu! :cry:

sper sa treci peste aceste sentimente. imi inchipui ce greu trebuie sa-ti fie. incearca totusi sa-ti tii cativa prieteni aproape de tine mereu. asta ar putea sa te ajute. nu e bine sa stai singura.

Prieteni am destui si foarte buni si sunt mereu deschisa vizitelor lor dar si ei sunt ocupati si nu pot sta de mine tot timpul.Profit cat pot de prezenta tuturor celor care vin la mine.De asta am cautat ceva in genul acestui forum si am avut noroc ca la-am gasit.Ma simt mai putin singura in timpul zilei raspunzand la mesajele pe care le scriu cei de aici si combin asta cu treaba zilnica pe care o am cu copilul si in casa.Incerc cat pot si eu sa domin tot ce apare in neregula cu mine cu toate armele pe care le am la indemana.De cate ori se intorc starile astea imi este din ce in ce mai greu,dar nu ma las!Firea mea optimista (totusi)ma ajuta foarte mult. :waccao: :cry: :-